Tu,
Ce ai fost în viața pe care ai trăit-o
În lumea-ceea veche și plină de minuni?
Și cum îmi vii din vremuri,
De ce-mi apari, iubito,
În vremi târzii
Și pline
De-adânci deșertăciuni?
Pe unde te purtară eternități haine,
Prin care universuri uitate ai umblat
Când eu,
Prin infinituri de gânduri
Doar cu tine
Și visuri suspinânde,
Mereu te-am căutat?
Ești tu
Ori doar un înger ce aripile-și strânge
În vis de noapte albă?
Mă ocrotești?
Rămâi?
Mai vrei să fii cu-acela ce lacrimile-și plânge
Și sufletul și-alungă
Spre lumea cea dintâi?
