“Lumea devine vis, visul devine lume” – Novalis
Au intrat în vis scriind singura lor carte
ce devenea realitate,
pe măsură ce literele capătau contur,
forme, lumini şi umbre.
Ut pictura poesis…
Pictau cuvintele, pagină cu pagină,
prin straturi succesive, prin suprapuneri de tuşe fine,
gânduri fragile lovindu-se de cercuri concentrice,
iubiri eliberatoare înăbuşite,
până ce-au devenit vizibile în şi prin esenţa lor.
Erau concomitent personaje himerice şi autori,
idealul ciocnind rutina,
arta se adăuga vieţii,
clipe aşternute în refluxul vieţii.
Mise en abîme…
Odată cu zorii zilei,
natura lui, aparent solară, se adapta
misterului unei zbuciumate mări nordice.
Marea ei, melancolic-egee,
fărâmiţa castelul de nisip
din visul unei scriituri,
din clepsidra visului unui alt vis.
din volumul de poezii “Dincolo de luntrea visului”
Editura Muşatinia, 2016
