”Ești născută să scrii basme!”, i-a spus într-o zi Elisabeta mamei sale, Regina Maria. Pornind de aici, de la Castelul Bran, una din reședințele preferate ale Reginei Maria, preluăm îndemnul și vă spunem și noi:
Știi momentul acela in care îți dai seama de profunzimea lumii careia ii aparții iar tot ce ai putea spune si scrie e atât de superficial și lipsit de sens încât tacerea ti se pare
Grădina Japoneză din Parcul Herăstrău a fost refăcută în cadrul unui parteneriat dintre Ambasada Japoniei, Primăria Municipiului București, prin ALPAB, Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu" și JTI. Lucrările s-au desfășurat pe parcursul lunii noiembrie, iar
Noblețea noastră, atunci când o avem în calitate de oameni adulți, o datorăm, cel mai adesea, mamelor și a felului în care simțim ființa lor pulsând în ființa noastră în cele mai cruciale momente de
Albeniz, De Falla și Ravel. În planul cultural al Europei ante-belice și interbelice se petrec o serie de mutații în plan muzicologic, astfel încât schimbările muzicale de ordin indicibil le putem relaționa cu anumite curente
"Salvator Mundi", un tablou ce îl înfățișează pe Hristos, a fost vândut cu prețul record de 450,3 milioane de dolari, de peste doua ori mai mult decât cel mai mare preț obținut vreodată pentru o
Și ai deschis fereastra, ai lăsat-o să plece Să se bucure de libertate - afară se face rece Să se piardă-n depărtare, să poarte al tău gând Să ducă pe aripi mai mult decât un
Tu nu ai fost și nu ești, că nu ai fost născută pentru mine. A fost... și... este în sufletul meu un loc, o vale, în care mă cobor de câte ori prea-plinul mă apasă.
Ți-s pescărușii treji deja, iubire?! Marea-i cuminte-n somn încă se scaldă, Cu leneș ochi se-nalță dimineața, Cocoșul boltei, mut, privește-n apă. Nu e cocoș?! E soarele ce-aseară Sa îmbrăcat în pene de apus, Și-a adormit
Am să continui să trăiesc, Prin ochi tăi şi gândurile tale, Neobosit să hoinăresc, Uitându-mi repetat nescrisa cale. Am să te-admir pe înăuntru, Când am să urc şi-am să cobor, Cu liftul de la epicentru,
Cu voce acidă, scriu, iar cuvintele trec de cealaltă parte a hârtiei, topind-o-n deliruri...trec și dincolo de mine și de ce nu pot fi capabilă sa exprim, doar doar mi-or impregna focul lor în palmă
De vrei, poți şterge stele albe de pe cer Iar zilele-mi să le așterni pe foi nescrise, Poți să-mi iei visul pur, născut doar ieri Şi să-l arunci în împlinirile ucise, Poți vara, iarnă să
Lumea-i cea care te-nvaţă, Că o roată, este viaţă. Mereu te rostogoleşti, Atât timp cât şi trăieşti. Chiar în cercul cel perfect, Se trăieşte imperfect. Se începe cu-nceputul, Căutând mereu sfârşitul. Ştiu, surprize sunt în
Pașii se pierd pe poteci, Zile dansează prin ploi, Nopțile curg tot mai reci, O iarnă răsare în noi. Țes întrebări pe un gând Mult adâncit în uitare. Patimă, goană și vânt- Tovarăși ne sunt
În viață ne întîlnim cu oameni și Oameni. Unii ne lasă urme în suflet, alții ne înalță; pe unii nu îi mai vedem sau pe alții nu reușim să îi prețuim cum se cuvine. Oameni
