Lumea-i cea care te-nvaţă,
Că o roată, este viaţă.
Mereu te rostogoleşti,
Atât timp cât şi trăieşti.
Chiar în cercul cel perfect,
Se trăieşte imperfect.
Se începe cu-nceputul,
Căutând mereu sfârşitul.
Ştiu, surprize sunt în cerc.
Merită să le încerc!
Perimetrul nu-l întrec,
Căci în cerc am să petrec.
Ce raze vor străluci,
Din ce unghiuri ne vor privi,
Spre cine s-or îndrepta,
Vom trăi şi vom vedea.
Ce nopţi albe se învârt,
Ce vise cuprind pe rând,
Le-om închide, ce e drept,
Într-un cerc mult mai perfect.
Totul pare un înteg.
Între ei, se înţeleg.
E mulţimea cea din cerc,
Pe care am s-o încerc.
Am să intru-n cerc cu-o coardă,
Ca să fiu un pic iscoadă.
Să văd lumea ce-a-nvârtit,
În cerc cum de-au nimerit.
Şi, odată ce-am aflat,
Fac un pas, şi am plecat.
Să mă-vârt în lumea mea,
De-o fi bună, de-o fi rea.
