Tainic curge noaptea-n stropi de neguri, Peste ai pădurii lujeri, înălbiți d-atâția muguri, Și pe a vânturilor strună,ce vibrează printre crânguri. Iară noi, aievea, ne vom iubi lângă râul dintre măguri. Îmbăiați în miros de
Răspunsul Tău... nu-mi aparține, Nu mă întelege și nu mi-e bine. Din șoapta lui habar n-am, Dacă ești Om, un zeu Sau poate un mieros tâlhar. Un răspuns de nepatruns Sau un om... fără blazon.
Desparte notele de clape Și lipește-mi-le Pe buze ca să cânt Poezie. Desparte gândurile mele De timp Și se vor preface-n Fluturi... Desparte toamna De mine ca să mă mai Nasc o dată, Desparte viforul
Toate versurile sunt fără rost? Oare? fără tine... Tot ceea ce va fi și tot ceea ce-a fost Toate mările fără hotare Ce sunt când nu ești lângă mine? Toate poeziile sunt un nimic gol?
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în
Majestatea Sa, Regele Mihai I a încetat din viaţă astăzi, 5 decembrie 2017. Începând de mâine, 6 decembrie, cărți de condoleanțe vor fi deschise simultan la Catelul Peleș, la Palatul Regal din Calea Victoriei și
Ai plâns toamnă, c-ai să pleci de la noi și-ai suspinat zile-n șir... Eu trec, tu treci, toți ne ducem când ni-i dat... Ai fi vrut ca să mai stai înc-un pic, dar nu se
Amice, povestea aceasta începe Din punerea tâmplei pe-a timpului pas, Din ochiul mirării, din lacrima rece, Din zbaterea clipei ce noapte-a rămas. Amice, povestea alunecă-n ceasuri Mă poartă prin mine, prin tot ce-am visat, Prin
Publicată în anul 1948, micuța carte a filosofului catolic german Josef Pieper își păstrează actualitatea și, din păcate, pare că vorbește (mai ales) despre timpuri care vor veni. Ideea tembelă și inumană a modernității de
Aș vrea să-ți spun că-mi este bine, Aici în miezul toamnei dulci și rumenite Când tu ai rupt atâtea zări din mine, Cu brațele-ți atât de nesfârșite. Aș vrea să-ți spun că nu-mi lipsești, Aici
Caut o inimă deplină Să-i torn lichidul senzual Caut o zare mai senină Să îmblânzesc al lumii val Caut doi ochi deschiși spre rai Să-mi cânte despre frumuseți Caut o muză să îi spun... mai
Jocul cu mărgele de sticlă este ultimul roman al lui Herman Hesse. A fost scris între anii 1931-1942 și publicat în 1943 în Elveția, fiind respins de Germania fascistă. Deși însuși Herman Hesse a luat
"Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei." Totul pornește de la a-ți judeca sau a nu-ți judeca semenul. Și de ce nu ai face-o atâta timp cât acest lucru
Între timp timpul sboară... timpii timpuiesc... și ei, vor să nu rămână Între timp uneori...
Rasari din timpul cautarii prea tarzii, Sa fii ce-ai fost cand nu poti sa mai fii... Sa poti sa stii-ce n-ai fi vrut sa crezi, Sa poti sa fii- ce nu stii sa visezi!