March 2017

dezleagă-mi aşteptările de tine şi sufletul dezleagă-mi-l de tot! dă-mi dreptul să te uit precum îmi vine şi lasă-mă să-mi amintesc că pot. dezleagă-mă şi află despre mine că-s tot mai singură de tine, de-amândoi, 

De ai fi zăbovit mai mult azi noapte, În gândul ce mi-era stingher pe tâmple, Atât de strâns te-aş fi legat de şoapte Cu inerente şi fatale gesturi simple. De-ai fi plecat mult mai târziu 

Iubind, am plâns atâta În versuri zbuciumate, Certându-mă adesea Cu temeri, cu-întrebări Ce-mi tulburau viața Cu poze destrămate Desprinse din iluzii Și mute încercări... Iubind, am rupt din mine De fiecare dată Câte-o greșeală oarbă 

Lângă tine, draga mea, viaţa are sunet şi culoare, Şoaptele sunt altfel, nu se risipeşte gândul, Mi-am regăsit şi liniştea şi paşii cei pierduţi, Mi-am regăsit privirea şi dorurile toate... La braţul tău, în viaţa 

Mă iartă, Tu, care-mi stai acum în poartă. Tu, care-mi bați în geam și-mi suni în clopot Mă iartă, că nu pot s-ajung în ropot. Nu știu să vin când tu-ai avea nevoie, Nu știu 

Nu voi mai vinde clipe din podul palmei tale nu voi mai rupe file din dragostea pe care dansa în noapte gândul copilăriei noastre am căutat prin podul din serile albastre am răscolit o lume 

Jocul cuvintelor face incizii în trupul meu chirurgia discursului operează cu raxe X emite judecăţi şi principii pe care nu le accept şi te întreb pe tine, biată viaţă o, biata mea viaţă care organ 

A bătut ușor la poarta mea În amurg de seară fericirea Îmi era pe-atunci inima grea Întâlnisem doar dezamăgirea. N-am deschis, nu înțeleg de ce Şi a dispărut ca o nălucă, Scriau de ea atâtea 

te-aş fi oprit dacă-ai fi vrut să-mi fii timp fără capăt, pernă căpătâi - te-aş fi ţinut în braţe înc-un ceas chiar de-ar fi fost tot ce mi-a mai rămas. te-aş fi privit în ochi 

Am vrut să plec departe, în tăcere, să nu-ţi mai las un singur rând măcar împăturit în foi de mângâiere şi-am vrut pentru vecie să dispar din calea ta, din gândul tău văratic, din vise 

Iarna stelele strălucesc mai tare, O fi omătul ce se gudură la atingerea întunericului Sau o fi soarele aspru ce le ascute în mare? Sarea ce roteşte valul cu morişca zefirului Cotrobăie lumina cu degetele 

Admirabil ca un vis, Firește, un vis de neatins, Admirabil ca un zmeu în zare, Împotriva vântului, un pârâu cu rouă și candoare. Admirabil și lejer ca al păcii porumbel, Straniu... într-un admirabil fel, Tainic, 

Tu porţi pe suflet urme de culoare, Ce toamna, îţi pictează cu mici paşi Când orizontul în privire îţi tresare, Cu-ai săi cocori… tăcuţi şi laşi. Tu porţi în palme riduri de destine, Ce ursitoare