Am vrut să plec departe, în tăcere,
să nu-ţi mai las un singur rând măcar
împăturit în foi de mângâiere
şi-am vrut pentru vecie să dispar
din calea ta, din gândul tău văratic,
din vise şi din cărţile de joc
dar fără tine calc doar pe jăratic
şi duc pe braţe mări de nenoroc.
Am vrut să nu-ţi mai dau prilej de sete,
(ţi-am fost fântână, apă, încă-ţi sunt)
şi nici poveştii ca să se repete
dar tot mă-mpiedic de-acest amănunt…