Iarna stelele strălucesc mai tare,
O fi omătul ce se gudură la atingerea întunericului
Sau o fi soarele aspru ce le ascute în mare?
Sarea ce roteşte valul cu morişca zefirului
Cotrobăie lumina cu degetele nopţii
Sau or fi ielele gureşe ce înţepenesc toate Carele cerului?
Iarna stelele strălucesc mai tare,
De aceea mi-am înfăşurat visul în tălpi lepădate de tristeţe,
Urma să-mi fie aripă şi gând până când
Îmbrăţişarea va fi desăvârşită de tandreţe.
Iarna stelele strălucesc mai tare,
Când ochii din ele ai părintelui meu
Înalţă bolţile şi se închină
Cu lacrima din sărutare.
Ai văzut şi tu, ce lumină…
(Din volumul “Zborul de duminică”, Editura GRINTA, 2017)
