Prin crăpătura îngemânării am privit cu dor de început.
Respiraţia dimineţii am simţit-o pe obraz ca pe ceva ce îmi amintea
de prezenţă, de fiinţare. Din lumea rămânerii în repaus în lumea începutului trecerea era lină, era un tumultum de dorinţe, de pleoape deschise, de priviri împopoţonate cu semne de întrebare. Am cerut
braţelor întinderi peste trupuri goale, uscăţive coloane resemnate.
Paşii s-au format în voia lor lăsând urme a trecerii involuntare
atunci când tălpile au auzit drumul. Buza genunchiului împărţea
săruturi tângâietoarelor chemări.
Câte rămâneri în urmă vor fi?
Iudita Ecaterina

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.