Pasărea de la fereastră
Ea, pasărea stătea la fereastra mea. Eu, o priveam, încet ─ fără să o sperii. Ea, parcă mă întrebă: Tu, ce mai faci? Eu, i-am răspuns din gândiri, şi din priviri: "Sunt bine, mi-era dor
October 2016
Papusile de portelan
Un decor negru. Intunecat. Lipsit de lumina. O veche fabrica abandonata. Aici, obisnuiau sa fie confectionate cele mai cautate papusi din toata Barcelona. Pe un raft, inauntrul fabricii doua papusi zac ascunse. Prima din ele
Neruga
Cuvîntul neruga, cu rezonanțe asiatice parcă, pune în lumină cel puțin 3 aspecte: în primul rînd e aspectul fonic, cu accent pe silaba a doua și jocul triplu dinte o consoană și o vocală din
Cu tine, nemărginirea
Oare cât de rece este apa mării în astă toamnă? La fel precum era în ceea primăvară? De ce la amintirea ta al ei val mă condamnă? De ce de luni întregi ea sufletu-mi răstoarnă?
Am învățat
Am învăţat că-n viaţă nu-i de ajuns să fii un om cât poţi tu de bun: în viaţă trebuie să fii şi egoist din când în când. Să ţii la şi cu tine aşa cum
Poem duios
Şi ai venit, iubirea mea frumoasă în zorii unui vis ce l-am avut când nu ştiam ce însemna "acasă"... La uşa-mi de hârtie n-ai bătut şi nici nu m-ai strigat pe la ferestre de gând,
Make-up de toamna
Ai buzele sculptate-n ruj pe-o boltă Dintr-o capelă părăsită-n nori Când asfinţitul se aşterne în recoltă Printre-a butucilor... erotice orori. Şi ochii ţi-i iţeşti timid prin pâcla verde, Ce se înaltă dintr-un biet Cezanne, Când
Aripile
Blocat. Il ruginea il devora incet.Se descompunea ca o papusa ruseasca in fragmente din ce in ce mai mici. Isi aducea aminte de inceputuri pe masura de viata i se diminua, pe masura ce se
Măcar o dată în viaţă
Măcar o dată în viaţă cineva trebuie să-ţi frângă inima. La fel cum măcar o dată în viaţă trebuie să laşi pe cineva să-ţi vindece rănile pe care ţi le-a scrijelit în suflet iubirea. Măcar
Elogiul dimineților de toamnă
Toate diminețile, dar cu deosebire cele de toamnă au o dimensiune metafizică copleșitoare uneori. Suita muzicală nr. 1 Per Gynt al lui Eduard Grieg – audiție, as spune, obligatorie – îmi confirmă simțirea că farmecul
Pe tine
Te duce ploaia asta prea departe. Să te privesc plecând? Abia-ndrăznesc. Rămâi în vis dar… visele-s deşarte... Când umbrele în noi se înteţesc și-n jur se-ntunecă a întomnare îmi reazem iar povestea de tăceri și
Ca să stii…
Dacă ţi-ar lipsi lumina ochilor, ţi-aş dărui câmpuri de irişi să-mi poţi vedea dragostea. Dacă ţi-ar lipsi umbrele tălpilor, ţi-aş dărui aripi să-mi poţi paşi apăsat pe suflet. Dacă ţi-ar lipsi duhul dulce al buzelor,
O zi de iulie
Acceleratul opreşte într-o haltă în care nu ar trebui să oprească. Cobor, cu tot cu bagaj, trenul pleacă, eu rămân. Totul îmi pare sărăcăcios, arhaic, un tărâm rupt din globalizare. Mă aşez tăcut pe bancă.
Supraviețuirea, acest sport indecent
Mă străduiesc să înot către țărm. Peștii ispitelor se-agață de mine ca semnele de-ntrebare... Mă opresc când și când, prinsă în balonul de săpun al vreunui gând, cred că mă-nalț și iar mă scufund. Ideal
De toamna
Dimineata rece de toamna Cu zeama de frunze pe strazi Din cer curg bucatele de nori de iubire de doi...