Omul are un talent înnăscut de a complica și răstălmăci cele mai simple legi ale universului. Evoluția noastră de mii de ani ne-a condus către o capacitate mai largă de analiză și înțelegere. Dar tocmai
să nu uiţi umbra trupului tău în aşternuturi străine să scuturi bine cearşaful nici măcar un fir rătăcit să nu prindă rădăcini în nopţi seci te va chema să-l hrăneşti din sfârcul stâng să tragă
12 octombrie - 15 noiembrie 2016, București. Cea de-a șasea ediție a proiectului Spațiu Expandat și-a propus să exploreze tema zona gri. Prin intermediul acesteia am urmărit să chestionăm modalitățile de separare a spațiului public
Ți-am luat inima în sipetul palmelor mele, am apropiat-o de inima mea și am învelit-o în zâmbet. Cu grijă, am ridicat-o până lângă buzele mele, iar acolo, am îmbrăcat-o în sărut. Și dintr-o dată, erau
Ridică-ți porți înalte și-ți înconjoară viața Cu sârma cea ghimpată a veșnicei vegheri. Aproape stă să cânte cocoșul, dimineața Si vremurile-s rele, azi nu mai este ieri. Lipsit e tot pământul de dragoste firească, Cu
Am mai rămas o vreme să-ţi scriu cu mâna acestea ce de-abia mă ascultă în trupul vlăguit, aproape ucis, pentru liniştea mea şi pentru sufletul meu, doar pentru ele ţi-am scris. Tu mă iartă de
Ieri m-ai intrebat... Esti sigura ca sunt cine trebuie sau sunt doar un perete? Iubitul meu... Tu EȘTI ... Ești TOTUL meu din care trăiesc pentru care trăiesc și pentru care aș muri, Ești peretele
Bună! Eu sunt OM Tu? Cu cerul zgândărit de stele și lună Mă joc cu întunericul Îl bucățelesc Îl împart, Să-i curgă lumina de mâine Peste al lor vis. Bună! Sunt OM și Doresc ca
Mi se făcuse somn de-atîta mers şi m-am întins pe tăietura galbenă a unui copac. Nu am mai apucat să adorm, căci spatele mi s-a udat de seva albă care mustea înăuntru şi se ridica
Să crezi, copile-,n poveste să crezi în tot ce-i frumos deasupra de lumi numai este decât Dumnezeu și-un înger, copile, sfios! să crezi în minuni solitare în basme să crezi și în zmei în zâne,
De mine vreau să-ţi amintească ploaia când îţi mângâie chipul răvăşit, să-ţi şiroiesc prin gânduri iar văpaia acestei veri, în care ne-am iubit să nu se stingă-n tine niciodată. În orice siluetă să mă vezi
Iubito, hai să îmbrăţişăm copacii Şi paşii să ni-i scufundăm în iarba udă, Cu braţele sã smulgem dintre nori haragii Când toamna în pahare ne asudă. Iubito, hai să ne scăldăm în ceaţă finã Şi
În veri sau ierni pierdute pas cu pas, În vocea ta, în mersul tău, oricând, Printre pedepse și stingeri ale vieții Ne-am întâlnit neașteptat! Mi-aș fi dorit să am puterea De a opri până și
Ş-am decis să stau pe loc cinci minute. Să opresc timpul acestei zile pentru cinci minute. Când, în acest răstimp, am privit în jur, pentru început am avut impresia că-mi văd toate visurile. După aceea
Cum să iubesc? Nu ştiu a-ţi arăta. Cum să trăiesc? Nu ştiu a te-nvăţa. Cum să ascult? Nu ştiu a-ţi povesti. Cum să visez? Nu ştiu a-ţi desena. Dragostea mea s-a ascuns de lume şi