Intind o mână, tu cealaltă Un pas în față, tu mă agață De tine și de viață laolaltă Fă doar un pas, ca de ață. Trage-mă spre tine spre veci Să nu cunosc brațe reci
Un drum deznadajduit. Batranul e singur. E toamna, dar totusi frig. Dar pentru el nu conteaza. Numai conteaza. Inainte poate dar acum nu. Se uita in zare. La ce il asteapta. Zambeste ironic. Isi aprinde
Dacă vrei să afli mai multe lucruri despre tine, trebuie să afli mai multe lucruri despre istoria poporului din care faci parte. Anumite lucruri care ţin de identitatea ta culturală nu le poţi descoperi decât
Cred că prima reacție a oricărui observator mai mult sau mai puțin atent la momentul decernării Nobel-ului literar 2016 a fost perplexitatea. Întrebarea, de prima instanță, a scriitorilor și a criticilor pare a fi fost:
E hilar cum mă întorc mereu în acelaşi loc. Aerul de aici e plin de atât de multe regrete încât abia pot respira, iar greutatea cuvintelor nespuse apasă atât de tare încât îmi striveşte pieptul.
Uneori iți e adus de o pânză de apus, de o floare, de un zbor, de un puișor de nor, de o blândă mângâiere, de - o dorită revedere, de un pod de curcubeu, de
Privesc de sus, de la înălțime lumea în care trăim. Printr-o fereastră. O deschid să simt universul. Să simt aerul rece de toamnă. În jurul meu doar uși și multe ferestre. Deschise sau închise. Ce
Mă voi ascunde în steaua vorbitoare de oameni, de iubirile ei nenăscute, voi păşi, ca şi când de tine îmi vorbeşte, ca de ape preasărate ce aruncă epavele în cer, să aibă stelele vorbitoare de
Caut semnele trecerii tale prin toate ființele pe care întâmplător le intâlnesc pe stradă. Ni se incrucișează privirile precum în ziua de vară, dar nu găsesc și privirea ta. Caut semnele trecerii tale în încăperea
Plouă veneric, murdar, cu îndârjire. Plouă ceţos precum nămol s-ar toarce peste fire . Din cer s-ar scurge cimitire. Plouă monstruos până la os, plouă încreţit plouă f ă r ă d e l e
Uneori, știind că urmează să te întâlnesc, aștept să se facă seara mai repede decât permite metabolismul așezării clipelor în economia unei singure ore. Ziua - cu tot alaiul ei de evenimente, știri, telefoane -
Te rog, nu te îngrijora așa tare! Știi, pe măsură ce te apropii de finalul acestei etape a vieții, te surprinzi încercând să îți amintești vremurile bune și încercând să uiți momentele grele. Și te surprinzi
Prea grele sunt acum frunzele din parcul tău peste glezna uşoară ca o iubire străveche, Neostoit e şi frigul ce-ți pătrunde cu ploaia în barba înghețată, un sărut ce mereu Îmi cuprinde inima pereche. Te
Medeea, mama mea. De la teatru se iese pe gânduri, așa se întâmplă și în cazul în care mai zăbovești printre ultimii spectatori care părăsesc sala Pictură a Teatrului Național din București, după reprezentația Medeea,
In ce privește periplul său prin țară, încheiat pe 15 octombrie, la Alba Iulia, Turneul Internaţional "Duelul viorilor", ediția a VI-a, s-a dovedit a fi încă o dată o întrecere pentru cucerirea publicului, care a