45 Years - Marea Britanie, 2015. Că "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți" ne spun mai toate finalurile de basm, dar niciodată nu știm exact ce-ar putea urma după acest episod. Despre variațiunile hibernale
Mi-s gândurile nuferi încătușați de levantul șubred ce i-a cuprins deodată, mi-s spice de grâu pe care le-nnodau păsările-ngenuncheate-n zbor, mi-s cireșe dulci și-amare pe care mi le săltai cândva după urechi, mi-s iarba proaspătă
Una dintre cele mai frumoase poveşti de viaţă am auzit-o în tren. Eram obosită, plictisită şi aşteptam nepăsătoare trenul ce urma să mă ducă spre casă. Au trecut doar câteva ore de la întoarcerea din
Vreau să vorbim despre fluturi. Nu despre cei din natură, pe care balaurii îi aleargă triști și lumina îi sparge de zorii zilei. Vreau să vorbim despre fluturii pe care i-ai înghițit fără milă. Îi
Nu fac un pas fără să fii cu mine şi nu te las din gând pe nicăieri. Mi-e primăvară-n vise şi mi-e bine chiar dacă-mpart cu tine doar tăceri. Te ştiu ca pe un munte
Dacă ai știi, senina mea, cât de simplu am ajuns să gândesc: Nu mai vreau să beau ceaiul de seară cu Dumnezeu, aș da – în schimb – orice pentru a mă pierde în fiecare
Când mă presari din căuşul palmelor pe trup, sau mă sorbi, simt timpul prin care am curs. Cu mâna inimii mele te ating pe suflet şi tu simţi chemarea mea. Cu ochii tăi mi-ai mângâiat
Când valul înțelege că el este oceanul, Și zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet pe ape ca mărgeanul, El spumegă și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce
Tot ce-acum ne e tăcere, Când tu eşti, iar eu sunt nu, E imensă mea durere Când sunt eu şi nu eşti tu. Tot ce-acum îmi e durere, E tăcerea dintre tine, Când lumina din
Câteva gânduri despre dragoste și îndrăgostiri. Primejdia în care se află un bărbat care iubeşte total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune şi care dacă
Tunele subterane, aglomerate, un labirint gălăgios, a cărui pereți bătrâni înghit resemnați, ropotele nesfârşite de paşi ce urcă şi coboară la nesfârşit, milioane de trepte. Eu sunt un roller coaster obosit când sus, când jos,
Nu mai simt dorința, de vreme scurtă, sa port un dialog despre eternitate, acum – e mai simplu – mă bucur de cele trecătoare: lumina caldă a soarelui în asfințit, ochii iubitei, regăsindu-mă în lumina
Magicianul e gata sa isi execute numarul. Priveste catre public. Numai fete sterse. Zambete false, pline de ipocrizie. Blazate. El sa fie de vina? Oare nu e un iluzionist asa bun? Sau poate audienta...da..audienta poate
Am urcat cu Ștefan pe munţii care înconjoară micul oraş Brixen, din Nordul Italiei. După o urcare destul de lungă, am stat într-o tăcere desăvîrşită şi am admirat crestele dolomite, scăldate de soarele unei zile
Octombrie 2007. Mă aflu în camera mea meschină de la etajul 4, încercând de ore întregi să nimeresc pe grif, cu degetele mele nepricepute, cateva acorduri ale unei piese de la Radiohead care mă obsedează
