Tripla alianță a blondelor

The Other Woman – comedie sulfuroasă.

Ce te faci când descoperi că iubitul tău este, de fapt, “foarte însurat” și destul de încurcat în alte aventuri? Recurgi la alte stratageme: te aliezi cu soția și cu (mai) tânăra amantă. Aceasta este “rețeta tămăduitoare” folosită de eroina noastră – o femelă-alpha – interpretată de Cameron Diaz, în comedia The Other Woman. Pare complicat – puțin clișeic – dar, pentru un divertisment estival,  funcționează bine.

Infidelitatea masculină, în zilele noastre,  a devenit – în unele comedii- un fel de dispozitiv pentru comploturile feminine. Există deja câteva producții-cult despre alinațe feminine (buddy-movies la feminin): Thelma and Louise (R. Ridley Scott, 1991), Bridesmaids (R. Paul Feig, 2011), Bowling (R. Marie-Castille Mention-Schaar, 2012). În 2014, cineastul Nick Cassavetes (fiul lui John Cassavetes și al Genei Rowlands) realizează o triplă uniune, într-un divertisment girly, cu binecunoscuta Cameron Diaz, alături de Leslie Mann și de manechinul Kate Upton.

Acest formidal trio încearcă să se răzbune pe bărbatul care le înșelase pe fiecare dintre cele trei grațioase blonde. The Other Woman este prima comedie semnată de Nick Cassavetes; acest autor este binecunoscut pentru sensibilitatea sa, care l-a condus la conturarea unor personaje feminine puternice. De această dată, nu soţia este cea care află că e trădată, ci… amanta. Furia ei este atât de mare, încât face un pact neobișnuit cu, exact, victima. Împreună cu soţia amorezului concepe un plan diabolic de răzbunare.

Fata sexy și simpatică de la începutul anilor 2000, Cameron Diaz, se solidarizează cu alte două blonde și își unesc forțele contra impostorului Mark. În ținute create de renumita stilistă Patricia Field (autoarea costumațiilor din seria-cult Sex and the City), senzualele “fete rele” pornesc lupta, încercând să dea greutate unor forme, aparent fără fond. Un veritabil cocktail exploziv, filmul bifează farsa americană reformată.

Carly Whitten /Cameron Diaz este tipul avocatului bătăios, din New York. Ea avea o serie de reguli stricte cu privire la bărbaţi şi la relaţiile cu aceştia. Însă, când îl cunoaşte pe Mark King/Nikolaj Coster-Waldau, lasă garda jos şi se înamorează de el. O vizită-surpriză la reședința din Connecticut a lui King ia o turnură nefericită: Carly află că Mark este căsătorit. Descoperind că iubitul ei este departe de ceea ce credea ea că ar fi “sufletul-pereche”, blondina încearcă să îşi refacă viaţa distrusă. Neclintita avocată se ghida după o mantră strictă: “Cry on the inside, like a winner” (“Plângi în interior, precum o învingătoare”).

Întâmplător,  o cunoaşte pe soţia înşelată – Kate/Leslie Mann – și îşi dă seama că ele aveau multe în comun. Practic, marea ei inamică va deveni cea mai bună prietenă. Cele două, desprinse parcă din Diabolique, sunt – de fapt – două femei disperate, care reacționează diferit la trădarea lor, dar în cele din urmă, vor găsi un teren comun, care le va permite să devină prietene. Lovitura este descoperirea unei a treia aventuri a lui Mark, cu voluptoasa cu alură de model din revista Sports Illustrated: Amber/Kate Upton. Aceasta le determină să pregătească, în comun, răzbunarea asupra ticălosului mincinos, care le-a înşelat pe toate trei.

Filmul devine o poveste despre drumul pe care fiecare dintre aceste femei îl parcurge dimpreună cu celelalte, pentru a se descoperi pe ea însăşi. Vieţile celor trei eroine sunt atât de diferite, încât drumurile lor nu s-ar fi putut întâlni niciodată, în împrejurări obişnuite, totuși, un bărbat face ca ele chiar să se unească. Pe măsură ce strategiile lor capătă forme tot mai ingenioase, legătura dintre ele devine una tot mai solidă. Prin modul în care acţionează faţă de Mark, ele intenţionează să dezvăluie adevărata faţă a acestuia, nu doar să se răzbune.

Pelicula este străbătută de o salbă de clișee (scene de isterie, tristeți scăldate în alcool combinat cu frișcă, răzbunări cu laxative și creme care produc efecte secundare periculoase, locații exotice), dar oferă și perspective… noi. Carly este lovită de-o cruntă criză de gelozie când o zărește prima dată pe cea mai recentă cucerire a lui Mark. Firava soție – Kate – îi servește o replică surprinzătoare: “If you play tennis with John McEnroe, you’re gonna lose” (“Dacă joci tenis cu John McEnroe, vei pierde”). Răspunsul nu se lasă așteptat și, parcă, nu miră pe nimeni când vine de la o femeie precum este Carly/Diaz: “I AM McEnroe!” (“Eu sunt McEnroe!”).

Bietul Nikolaj Coster-Waldau trebuie să îndure o sumedenii de schimonoseli, de un gust îndoielnic, în postura de soț-trădător-trădat. Frumușelul din Game of Thrones devine, aici, caricatura unui Don Juan modern, tratat – fără voia lui – cu laxative sau estrogen.

Deși producția se bazează pe distribuţia feminină şi pe dialogurile (“You had sex with my husband 50 times? Don’t you have a job” ) de tipul celor din Seinfeld (Scenariul: Melissa Stack), oferă şi o notă specială: un soi de sensibilitate care o salvează de caricatural.

The Other Woman este o comedie de coloratură feministă, dar care pledează pentru familia tradițională, deși uzează de numeroase stereotipuri. La finele unei astfel de comedioare, stai și te-ntrebi de ce rămâne mereu actual refrenul: “It’s a Man’s Man’s Man’s World“.