Dragoste la prima vedere, clasa întâi

It Boy /20 ans d’écart – o comedie spumoasă à la française.

Deși e forfotă mare în comedia franțuzească, în care se mișcă soți încornorați, amante, fete răsfățate ori amorezi aiuriți, în Paris nu s-a atins paroxismul care-a invadat de mult timp marile ecrane de peste Ocean. Așadar, David Moreau încearcă să repare acest “neajuns” cu pelicula: It Boy /20 ans d’écart înhămându-se la un fel de “Cherchez la cougar“.

Alice Lantins (Virginie Efira) – la 38 de ani – este o mamă celibatară frumoasă, ambițioasă și probează o impecabilă conștiință profesională. Cu toate acestea, mai uită de viața ei privată. Ar fi putut să devină redactor-șef al revistei Rebelle (referire directă la celebrele reviste glossy Elle sau Vogue), fie și numai pe baza imaginii ei de femeie stăpână pe sine. Aflată în cursă cu o colegă quebecheză – Lise (Amelie Glenn) – depune eforturi să îl convingă pe șeful ei că ea merită acel post, ci nu  Într-o călătorie cu avionul, tânărul Bathazar (Pierre Niney) își intersectează privirea cu cea a lui Alice și, în pofida celor douăzeci de primăveri ale sale, simte ceva misterios…un veritabil coup de foudre.

Ițele se-ncurcă à la comédie française. Alice devine conștientă că promovarea depinde numai de ea, transformă peripeția cu junele într-o idilă plină de farmec. Presată de lipsa de timp (aproape permanentizată), Alice pierde un stick/USB în avion, dar agilul Balthazar îl recuperează și încearcă să i-l returneze femeii. După câteva tentative eșuate, temerarul izbutește să o găsească pe neglijenta damă și-i propune o întâlnire pentru a-i returna prețiosul obiect. La locul de întâlnire – un bar – tinerii colegi ai lui Balthazar surprind și imortalizează în fotografii câteva ipostaze interpretabile în care se găseau cei doi protagoniști, apoi le “ciripesc” /twittering. De-aici, începe… “catastrofa“, sugerată și de titlul franțuzesc: 20 ans d’écart. Convinsă, că aceast mic incident i-ar putea compromite cariera, încearcă din răsputeri să convingă lumea că se-nșală.

Realizatorul David Moreau (The Eye) se îndepărtează pentru întâia oară de genul său predilect – filmul horror – și abordează comedia romantică. Mai ales că este la prima încercare, pelicula pare o reușită. Fără pretenții sociologice reale, cineastul a ales un subiect din actualitate: diferența mare de vârstă dintr-un cuplu, femeia “la modă”: matură, seducătoare, eichetată adesea (vulgar): cougar /MILF. În Statele Unite, aceasă temă e devenită deja clasică și oferă șansa multor actrițe aflate între două vârste să-și regenereze doza de sex-appeal: Michelle Pfeiffer, Catherine Zeta-Jones, Jennifer Aniston, mergând pe urmele magnificei Anne Bancroft, cea care l-a sedus pe tinerelul Dustin Hoffman, în clasicul The Graduate (1967). În Franța, acest subiect este departe de a fi comun, iar comedia semnată de Moreau încearcă să mai estompeze clișeele vulgarizatoare.

Încredinând rolurile principale unui duo șarmant și osmotic, realizatorul ocolește capcanele din tematica aleasă: nu cedează nici tentației, nici lejerității maladive. Fără prea multă political correctness, filmul găsește echilibrul, capătă o justețe a tonalității și aduce simțul umorului în matca naturală. Plin de spirit ludic, fără a se îndepărta de altoiul seriozității (scenariul este semant de Moreau și Amro Hamzawi) – mai ales în lumea malițioasă în care lucrează Alice -, It Boy reface alianța dintre surâs și râs, umor și tandrețe și scoate la iveală o comedie spumoasă.

Având un ritm bine cumpănit, detaliile subtile ale portretului sunt adăugate cu entuziasm de entuziaștii actori. Trebuie să fie priviți doar cu atenție.Virajul de 180° este benefic pentru cineast. Dialogurile bine susținute de cei doi eroi, regia lipsită de ornamente pun în mișcare pe ecran un mecanism bine-uns ce declanșează un râs molipsitor. Alchimia din cuplul Efira/Niney este evidentă. Virginie Efira (Second Chance, My Worst Nightmare)  este perfectă în postura de “cougar” marcată astăzi de fantasmele sociale, respectându-și, în egală măsură, rangul de actriță talentată și respectată din generația ei. Artista trasmite gânduri ce se transformă în hohote de râs, grație expresivității.

Pierre Niney (Romantics Anonymous) – deja societar al Comediei Franceze (deține recordul de-a fi fost, la 24 de ani, cel mai tânăr actor din casa lui Molière!) își găsește cu ușurință locul în acel binom surprinzător. Nici regizorul, nici interpreții n-au lăsat să le scape vreo nunață didacticistă în ceea ce privește diferența “neregulamentară” de vârstă, tratată adesea în zeflemea. Aici, happy-endul nu este decât o piruetă socială bine gândită, după o teribilă cursă printre quiproquo-uri . Montajul (Cyril Besnard) plin de dinamism menține vie atenția spectatorilor invadați de muzica compusă de Guillaume Roussel.

 It Boy /20 ans d’écart rămâne o formă de divertisment de bună calitate, cu o viguroasă formă de umor și multă prospețime. Filmul este o comedie luminoasă tocmai bună într-o zi mohorâtă, cu ceață deasă și ger.