Biografia british a unei franțuzoaice de succes.
Cum a devenit „Colette” celebra scriitoare ascunsă după acest pseudonim? Ne lămurește o biografie cinematografică realizată de britanicul Wash Westmoreland (Still Alice) – Colette (2018). Pelicula anglo-americană rămâne fidelă personajului din perioada anilor primelor sale încercări literare, în plină perioadă „Belle Epoque”. Bunăoară, regăsim portretul unei mari doamne a literaturii franceza care se străduia să își afirme singularitatea talentului și să se afirme într-o lume patriarhală, deschizând, astfel, o portiță către feminism. Așadar, în 1893, când se afla încă la o vârstă fragedă, Sidonie-Gabrielle Colette, spirit rebel, se căsătorește cu mondenul Willy (Henry Gauthier-Villars), un scriitor fermecător, dar egoist. Datorită relațiilor soțului său, tânăra descoperă fascinantul mediu artistic, care-i stimula creativitatea. Mai priceput decât orice altă persoană, Willy întrevăzuse talentul junei scriitoare și îi acordă permisiunea de a publica, dar numai sub semnătura lui. Odată apărută seria romanelor Claudine, se ivește și celebritatea. Totuși, pe măsură ce infidelitățile lui Willy creșteau, se adâncea (și) suferința de a nu-i fi fost recunoscut talentul literar. Utilizarea talentului soției de către un soț cu scopul de a se bucura de succes se regăsește și în pelicula semnată de Tim Burton – Big Eyes (2015), dar și în cea semnată de Haifa Al-Mansour – Mary Shelley (2018).
Fascinat, de multă vreme, de personalitatea combativei Sidonie-Gabrielle Colette, Wash Westmoreland – realizator născut în Leeds – visează să îi consacre un lungmetraj. În 1999, asistat de Richard Glatzer, co-scenarist, co-realizator și companion, parcurge scrierile biografice dedicate acestei autoare. Așadar, descoperă că primul mariaj al scriitoarei, derulat în perioada 1893-1906, reprezintă perfect pașii spre modernizarea ce avea să înceapă la debutul secolului al XX-lea. Această epocă a însemnat începutul luptei femeilor pentru independență, în toate domeniile, deși bărbații încă le combăteau. Proiectul cinematografic pare și mai ambițios dacă avem în vedere că este vorba despre un film dedicat unei celebrități din Franța (cunoscut fiind naționalismul aceste țări), dar a fost realizat în limba engleză. Abia în 2018, Wash Westmoreland duce singur (în 2015, partenerul său a murit) la capăt acest proiect.
Povestea cinematografică se axează pe drumul inițiatic al uneia dintre cele mai puternice simboluri ale mișcării de emancipărie de la debutul veacului al XX-lea, când mai toate convențiile sociale erau busculate (raportatea la sexualitate, drepturile bărbaților, dar și cele ale femeilor). Realizatorul-scenarist a ales să-și concentreze atenția asupra evoluției unui cuplu ivit din oportunism (fiecare se hrănea din prezența celuilalt). Explorând cu dibăcie această puternică legătură, cineastul ne oferă o largă paletă de emoții (dragoste-ură, tandrețe-perversiune, inițiere-exploatare). Din dorința de a ancora povestea în modernitatea aflată la începuturi, conferă cuplului de pe ecran alúra unor staruri hollywoodiene și nu ezită să etaleze conflictele.
Așa se explică de ce îl putem lesne asocia pe Willy cu un veritabil „om de marketing” din zilele noastre, dacă ne gândim că a avut flerul de-a intui potențialul comercial al seriei Claudine (scrieri cu tentă autobiografică). Acest lucru nu ne împiedică să admirăm, totuși, reconstituirea minuțioasă din decorurile și costumele fascinantei perioade „Belle Epoque”. În momentul în care Sidonie-Gabrielle (Keira Knightley – emblemă a casei de modă Chanel) îl întâlnește pe Henry Gauthier Villars, (Dominic West) – influent critic musical, prolific romanicer, proprietar al unei edituri – era foarte tânără și abia părăsise viața de provincie. Spritul nonconformist al talentatei fete se afirmă imediat în cercurile aristocratice pe care i le prezintă seducătorul ei soț. Profitând din plin de conexiunile acestuia, Sidonie-Gabrielle își va împărți existența între activitățile de la saloane literare, spectacole de teatru și cafenele artistice. În schimbul acestora, Willy îi pretinde să semneze romanele din seria Claudine sub pseudonim.
Colette
Regia: Wash Westmoreland
Scenariul: Richard Glatzer, Rebecca Lenkiewicz,Wash Westmoreland
Imaginea: Giles Nuttgens
Montajul: Lucia Zucchetti
Muzica: Thomas Adès
Distribuția
Keira Knightley – Gabrielle Colette
Dominic West – Henry Gauthier-Villars (Soțul lui Colette)
Eleanor Tomlinson – Georgie Raoul-Duval
Aiysha Hart – Polaire
Fiona Shaw – Sido
Durata: 111 min
O regie destul de convențională lasă locul unor interpretări artistice de excepție, prin puterea lor de convingere, permițând spectatorului să pătrundă cu ușurință într-un univers fascinat și tulburător. Biografia cinematografică s-a constituit pe trei timpi: de la tânăra cuminte la soție, de la soție la femeia liberă/scriitoare de succes, de la scandaloasa artistă la amoreza bisexuală. Viața scriitoarei a fost pasinantă, iar lungmetrajul o reflectă din plin. Se vor derula evenimentele importante din viața autoarei, care-au marcat trecerea de la tânăra cumințică la femeia hotărâtă, care se eliberează de sub jugul cinicului său bărbat. O scenă semnificativă în acest sens este cea petrecută la o reprezentație de la Moulin Rouge: Colette o sărută în public pe Missy, cea cu care va avea și o relație de natură intimă. Montajul alert și dialogurile vii conturează spiritul viu al personajului, fantezia și elanul acestei autoare. Uimitoarea Keira Knightley expune multiplele fațete ale talentului său pentru a ne face să simțim cum vibra inima aeestei femei „teribil de moderne”. În același registru, clasic, se regăsește și jocul actoricesc al lui Dominic West. Impresionanta veridicitate a interpretării actorului britanic ne convinge că Willy era un falocrat și un manipulator notoriu nu doar pentru că circumstanțele îi dădeau această posibilitate. Prestanța actoricească ne convinge, pe ici-colo, să-i găsim, totuși, unele circumstanțe atenuante.
Colette aduce un frumos omagiu unei somități din lumea literară franceză, la care se adaugă și un altfel de mesaj (universal) într-o perioadă în care feminismul are un suflu nou.