Ploile nebune bețe pun în roate
Razelor de soare, bate vânt năuc,
Stele măturate, se târăsc pe coate,
În ecou de bocet printre crengi de nuc.
Ceața creionează searbede crochiuri,
Orele chircite par că se comprimă,
Timpul trage sflori, îngropând nimicuri,
Cerșetorii clipei joacă pantomimă.
Îmi cuvânta îngeri sub obloane trase
Peste rana frunzei, gata de cădere,
Înecați în fum, pomii fac grimase,
Jinduind în rugă dor de înviere.
Ca într-o sonată scrisă cu cenușa
Restului de jar rastingnit sub haină,
Cu nuanțe-n clocot își desfată tușa
Zarea incendiată de a toamnei toană.
Te cobori în mine lăstărind un vis
Cu potop de-aversă dulce de gutui,
Sărutări frivole-n muzici m-au închis,
Limpezindu-mi apa ochilor verzui.
