Unde pleci, de ce te duci,
Pe care drum vrei să apuci?
Nu vezi că toate-s pline de noroi,
O șansă ai, să le străbați în doi.
Vor năpusti asupra ta nebunii
În zeci de hoarde, precum hunii,
Purtați de sete și de foame
Dintr-ale lor locuri infame.
Niciunuia nu o să-i pese
Că doruri inima ta țese,
Sau că vreo lacrimă iți curge,
Nu știu ei ochii a-ți plânge.
Când vor vedea că glezna-ți este frântă,
Te-or lua cu ei la trântă,
Iar fruntea toți ți-o vor lovi
Fără să-i poți în ochi privi.
Dar braț la braț, și gând în gând,
Poți s-ajungi într-un curând,
Fără ca-n suflet să porți teamă
Spre cel care te strigă și te cheamă.
De va fi rău, de va fi bine
Să ai mereu un prieten lângă tine,
O spun și cei care au purtat război,
E mai frumos să lupți, să mori în doi.
