Poezie

Chiar dacă nu vrei să accepți Zborul păsării ce astăzi pleacă Îți cere doar o iarnă să aștepți La primăvară are să se-ntoarcă. Chiar dacă nu știu de ce ai ales Petale să scuturi din 

Numai tu... ți-ai imaginat Marea, O splendoare divină... Și-ai prefăcut Zarea, Într-o pepinieră de vină. Tu... mi-ai aruncat, astă-noapte, iubirea într-un hău? Și-ai privit Destinul făr’ de Dumnezeu? M-ai închis, în final, asemeneni unui lehău, 

A căzut zăpadă albă, Rece, pură, ca o salbă. Peste case, munţi, poteci Stai la geam şi o petreci. Ea se-aşează liniştită, Dacă vântul n-o agită, Şi o duce într-o dună, Chiar acolo-n drum s-o 

Mulțumesc pentru aripi, pentru cer, pentru zbor, pentru murmurul tainic al acelui izvor, pentru nopțile albe, pentru gândul durut, pentru vălul de ceață ce l-ai pus pe trecut. Mulțumesc pentru vise,pentru valul de flori, pentru 

Chiar acum am auzit Zvonul ce s-a răspândit Cum că ar fi la zenit Anotimpul mult dorit. Că mi-e dor de primăvară, Nu e zvon, dar e hilară O dorinţă îndrăzneaţă Spusă-n iarnă, dimineaţă. Ducă-se 

În visu-ți tu mă înfierezi Ca pe un veritabil demon, Un demon pe care îl iubești și speri... hain, Că nu te vrea... în inima ta... Nu-s demonul căderii tale, Așa cum, adesea, pustiul privești... 

Pic de mișcare Nu se simte-n aer- E ca o muzică Pe care-o recompun Din liniștea ce stă Să se îndoaie În stihuri vechi Și amintiri de scrum... Prin călătoare amăgiri Vegheate Numai de toaca 

Tu știi că toate-ncep cu tine Chiar dacă uit și nu îți spun, Umbra-ți sărut și mi-este bine, Curat mi te iubesc, nebun. Te port prin har ca talisman În partea stângă de la piept, 

Ştiu. Astă noapte n-ai dormit acasă, Când stelele-şi făceau veacul pe străzi, Rupând din noaptea strâmbă de grimasă, Mii de petale albastre, albe, verzi. Ştiu. Asta noapte n-ai putut s-adormi Şi ai fi vrut să 

Picură peste mine cuvânt auzi-mi glasul în noapte picură peste mine lumină nori de vată de zahăr sădește-mi iubirea-n plămâni udă-mi inima cu răsărit, picurăte-n mine-n cuvânt. Picură-ți Eul în Eul meu picură-ți tinele-n mine 

în lumea firelor de praf evanescenţe rotitoare în jurul veşnicei robii nu vom afla nicicând repaus nici vreun răspuns pentru iubiri frumoasa mea durere zâmbitoare vom şti doar ce-am ştiut întruna cum am plecat făr-a 

Dragă domnule D.F. Azi te-am uitat si nici nu mai știu Nu ai cuvinte, nici timp să-ți mai fiu Foc, cer și apă In alte povești Nu am cuvinte dacă tu nu mai ești Totul 

Cad fluturi Cu aripile întinse deasupra timpului, Căci nu găsesc floarea inimii La marginea câmpului, Sau în mijlocul patimii, Sau pe cărările visului. Atârnă la jumătatea unui gând pur Țesut din iluzii și speranțe Și-un