Poezie

Mulțumesc pentru aripi, pentru cer, pentru zbor, pentru murmurul tainic al acelui izvor, pentru nopțile albe, pentru gândul durut, pentru vălul de ceață ce l-ai pus pe trecut. Mulțumesc pentru vise,pentru valul de flori, pentru 

Chiar acum am auzit Zvonul ce s-a răspândit Cum că ar fi la zenit Anotimpul mult dorit. Că mi-e dor de primăvară, Nu e zvon, dar e hilară O dorinţă îndrăzneaţă Spusă-n iarnă, dimineaţă. Ducă-se 

În visu-ți tu mă înfierezi Ca pe un veritabil demon, Un demon pe care îl iubești și speri... hain, Că nu te vrea... în inima ta... Nu-s demonul căderii tale, Așa cum, adesea, pustiul privești... 

Pic de mișcare Nu se simte-n aer- E ca o muzică Pe care-o recompun Din liniștea ce stă Să se îndoaie În stihuri vechi Și amintiri de scrum... Prin călătoare amăgiri Vegheate Numai de toaca 

Tu știi că toate-ncep cu tine Chiar dacă uit și nu îți spun, Umbra-ți sărut și mi-este bine, Curat mi te iubesc, nebun. Te port prin har ca talisman În partea stângă de la piept, 

Ştiu. Astă noapte n-ai dormit acasă, Când stelele-şi făceau veacul pe străzi, Rupând din noaptea strâmbă de grimasă, Mii de petale albastre, albe, verzi. Ştiu. Asta noapte n-ai putut s-adormi Şi ai fi vrut să 

Picură peste mine cuvânt auzi-mi glasul în noapte picură peste mine lumină nori de vată de zahăr sădește-mi iubirea-n plămâni udă-mi inima cu răsărit, picurăte-n mine-n cuvânt. Picură-ți Eul în Eul meu picură-ți tinele-n mine 

în lumea firelor de praf evanescenţe rotitoare în jurul veşnicei robii nu vom afla nicicând repaus nici vreun răspuns pentru iubiri frumoasa mea durere zâmbitoare vom şti doar ce-am ştiut întruna cum am plecat făr-a 

Dragă domnule D.F. Azi te-am uitat si nici nu mai știu Nu ai cuvinte, nici timp să-ți mai fiu Foc, cer și apă In alte povești Nu am cuvinte dacă tu nu mai ești Totul 

Cad fluturi Cu aripile întinse deasupra timpului, Căci nu găsesc floarea inimii La marginea câmpului, Sau în mijlocul patimii, Sau pe cărările visului. Atârnă la jumătatea unui gând pur Țesut din iluzii și speranțe Și-un 

Cineva, dar nu ştiu cine mi-a-nchis verile în tine. Când mi-e toamnă-ţi caut zarea, ochii, ceru’,-mbrăţişarea şi-mi plimb paşii prin fâneţe ca în plină tinereţe. Doar fiindcă te ştiu aproape ploile-mi descresc sub pleoape, vântu-n 

E ca si cand n-as fi, Daca nu esti cu mine. Cum sa mai pot croi, Cand haina mea-i la tine? Sufletul sa-ti imbrac De teama sa nu ingheti, Surad, raspund dar tac, Tacerii tale 

Eu nu-mi doresc mai mult - de ce-aș minți ? - dar îmi doresc – iubindu-mă cum știi – să-mi umpli clipele cu veșnicii și-apoi golindu-le pe toate să te iubesc de la-nceput - dacă 

Sunați, vă rog, spitalul de urgență, Nu mă mai pot opri din tremurat- Și lacrimile curg cu insistență- Eu cred că sufletul mi-e fracturat. Chemați urgențele interstelare Cu îngerii la borduri pregătiți, Și medicii cu