Căzut-au mii de stele-n noaptea asta, Printre atâtea braţe ridicate de copaci, Ţesând prea sfântul giulgiu alb pe coasta Pământului, răpus de greierii posaci. Căzut-au mii de stele-n cartea noastră, Când la fereastră stau cu
Dacă v-ar păsa de țară n-ați mai jupui-o-ntruna, n-ați mai face-o de ocară, n-ați înscăuna minciuna, n-ați lovi în ea cu valuri și cu stânci de nepăsare, n-ați aduce-o între maluri clocotind de indignare. Dacă
Of, cum te stingi sărmană țară și cum arzi și cum ningi - Mă gândesc -a câta oară - câte înduri, câte auzi, dar nu plângi! Poate nici lacrimi nu ai de unde să mai
Primăvara va veni, Visul florii va-mplini, Şi din nou va răsări. Decorând lumea cu vise, Cu miresme nedescrise. Eu le văd în minte-acum. Mâine, zarea-mpodobind, Cu corole multiforme, Fantezii - multicolore, Gând cu-o floare cu
Ai auzit ceva bătând aseară În geamul tău? Eu am rugat un ram Să îţi trezească gândul şi-o vioară Să-ţi cânte-a dor cumplit... Dacă ştiam Că-ţi îmbrăcasei visele cu mine Să te trezească n-aş fi
Ce rănește, oare, sufletul mai tare? Dacă nu, singurătatea, e cea care doare Nu umilințele, nici multele răni ce-au curs Chiar dacă astăzi pare sfâșiat de-un urs. Ce rănește, oare, sufletul mai tare? Dacă nu,
Şi ieri, şi astăzi, a sunat telefonul Departe din spaţiu se-aşteaptă sonorul Dar golul urlă A patimă surdă De parcă ar avea ceva să ascundă La capăt de fir, încercat, Nimic nu s-a întâmplat. Acolo
ştiu că va veni o primăvară în care eu voi fi, din nou, cea mai frumoasă se va ridica ceaţa de peste pădure toate porţile Timpului se vor da de pereţi se vor rotunji ca
Mă uit cum ninge, iubito, devreme, cum pe deasupra ta s-aștern, ca într-un colind etern, toți fulgii de ninsoare rară hai să ne prefacem în copii în alba minune și-n splendidă seară, în oameni de
Ar fi puțin să-ți spun doar "te iubesc" Căci ce simt e departe de a fi lumesc Doar ochii trebuie să se întâlnească Să vezi ce cuvintele nu pot să rostească. Ar fi puțin să-ți
Mă uit cum ninge, iubito, devreme, cum pe deasupra ta s-aștern, ca într-un colind etern, toți fulgii de ninsoare rară! hai să ne prefacem în copii în albă minune și-n splendidă seară, în oameni de
Mai cade-o toamnă plumburie, dragul meu, Cocorii flutură aripi în depărtări, Iar fluturii în laț se zbat, le este greu Să mai răzbată ceața dincolo de nori. Și, aș vrea alene, să pot a mă-nfrupta
În zăpada dalbă, lacrimă de spin pășesc făr-de urmă... viață fără chin! Îmi ascund în tine, gândul rupt de mine, te privesc prin ochii singuraticului vânt, Noaptea mă-ngheață, visu-ți de sclipiri! viața mea a fost
sunt dimineţi în care nostalgia mă face să cred că exişti cu adevărat dincolo de fereastra cu care măsor depărtarea gândul meu bâjbâie după tine - mânuţă a copilăriei întinzându-se după cireşe şi cuiburi de
În patul cu speranţe plouă din cer mirese şi stă cu lumînarea aprinsă un zevzec, se-mpart gogoşi cu urdă pe strada Zece Mese, amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec. În cîte-o dimineaţă răsună veşnicia ca
