A căzut zăpadă albă,
Rece, pură, ca o salbă.
Peste case, munţi, poteci
Stai la geam şi o petreci.
Ea se-aşează liniştită,
Dacă vântul n-o agită,
Şi o duce într-o dună,
Chiar acolo-n drum s-o pună.
Tu, priveşte prin fereastră,
Ce curată-i lumea noastră!
Neaua cade liniştit,
Ce-i urât, e-acoperit.
Stratul alb ce s-a depus,
Ne-a scăpat o clipă-n plus,
Şi-a făcut să nu se vadă,
Ce este mizer pe stradă.
A venit gerul cumplit
Şi zăpada s-a-ntărit.
Sus acolo, pe morman
S-a depus praful uman.
Ce culoare infernală,
Pe zăpada ideală!
Ieri era pură şi dalbă
Azi e neagră ca o smoală.
Lumea pare din poveşti.
Dacă ţi-o închipuieşti.
Adevărul e cumplit,
Răul s-a rostogolit.
Negrul, albu-a dominat,
Şi nuanţa i-a schimbat.
Iar valoarea ce i-a dat,
E o pată de culoare,
Tristă pentru fiecare.
