Alb, negru

A căzut zăpadă albă,
Rece, pură, ca o salbă.
Peste case, munţi, poteci
Stai la geam şi o petreci.

Ea se-aşează liniştită,
Dacă vântul n-o agită,
Şi o duce într-o dună,
Chiar acolo-n drum s-o pună.

Tu, priveşte prin fereastră,
Ce curată-i lumea noastră!
Neaua cade liniştit,
Ce-i urât, e-acoperit.

Stratul alb ce s-a depus,
Ne-a scăpat o clipă-n plus,
Şi-a făcut să nu se vadă,
Ce este mizer pe stradă.

A venit gerul cumplit
Şi zăpada s-a-ntărit.
Sus acolo, pe morman
S-a depus praful uman.

Ce culoare infernală,
Pe zăpada ideală!
Ieri era pură şi dalbă
Azi e neagră ca o smoală.

Lumea pare din poveşti.
Dacă ţi-o închipuieşti.
Adevărul e cumplit,
Răul s-a rostogolit.

Negrul, albu-a dominat,
Şi nuanţa i-a schimbat.
Iar valoarea ce i-a dat,
E o pată de culoare,
Tristă pentru fiecare.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ciuraru Angela

Ciuraru Angela De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu