Fiecare celulă a mea gravitează în jurul
copacilor autobuzelor copiilor şi
A dimineţilor siberiene în care palpită
priviri în umărul meu stâng
Îmi imaginez un montagne-russe cu oameni calzi munţi abrupţi
Şi o reîntoarcere în pântecul ei
mi-e dor de pelicula aceea verde a ploilor pe care o ascund în buzunar
tot ceea ce trăiesc aş vrea să fie o duminică nesfârşită
a femeii din mine