Poezie

Ce cazatoare te avanti, pe bolta de cerneala si scaparand trezesti o lume moarta de milenii, esti unica ,mirifica-n menirea ta astrala si stele miliarde se minuna pizmase, lumina lor ,o sperii. Dar scurta ,vai 

Hai, vino să-mi fii partitură, Să-mi iau cu privirea din tine Doar note cu-aspecte feline De pe-un portativ aventură. Pianul să-ți fie-așternutul, Iar tu, cu mișcări languroase De mâinile mele atrase, Iubirii să-i fii începutul. 

Pe malul unei scene restrânse de sonorități clasice, Încurcate pe alocuri în acorduri contemporane, Își făcea trainic drum un păianjen. Minuscul în delicatețea pasului, Își cauta un refugiu potrivit Pentru a sa pânză galeșă, Elegantă, 

E-un sfat înțelept Primit de la un poet Ce n-a știut la timpul potrivit Să se-oprească din vorbit; A uitat să mai privească Iar sufletu-i s-a-năsprit: N-a mai avut, atunci, ce să iubească... S-a trezit 

Doar dragostea mai poate să rimeze Când zilele se-ntorc din timp În curse lungi pe-un contratimp De griji ciobind în metereze. Când zori se prind în hore -dor Cu șoaptele luminii-cânt Iar seri dansează pe 

Uneori, fără să vrei, te întorci în timp, cu greu deschizi o uşă, intri prin perdeaua de praf, lipicioasă, persistentă peste tot, treci de pânzele de păianjen atârnate, faci câţiva paşi, în aerul apăsător simţi 

Vreau să muşc de pe buze curajul cu vârful soarelui înaripat într-un suflet care pişcă la nesfârşit furia în obrazul încălzit decupând profilul mirosului tău împăturit în treizeci şi patru de bucăţi prinse în speranţa 

Miroase a castane coapte Și-a rime-mbrățișate-n dor. Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte Pictându-si tainic toamna lor. Coboară lin din miazănoapte Un vânt ștrengar în La minor. Albastrul cerului, o clipă Mi-a-mbrățisat voința-n rost, Sculptându-i pacea 

Mi-au amuțit privirile flămânde și s-au pierdut pe loc în ochii tăi, pe buzele, petale sângerânde, ce au aprins în mine vâlvătăi. În părul tău se ascunsese-o rază și-ți mângâia zulufii jucăuși, copii uitați de 

Soarele imi arde-n suflet Pe tine-n ochi cand te privesc. Si, cand nu esti, aud un urlet De simt ca-atunci nu mai traiesc. Cu zambetul imi mangai trupul. Emotii, ganduri imi trezesti... Neincetat ti-as privi 

Duminica intră în oameni scormonind întunericul de sub coaste , deschide ferestre să intre bătăi de clopot violet. Din icoane sfinţii surâd , ţipăt de ochi decolorat sfâşie tăcerea . Respiraţiile tac , din palme 

"Subito" am dat un "giro" printre mințile expate Să-nțeleg de ce Cuvântul e știrbit de realitate, Și de ce accentul cade strâmb, greoi, ca un golan, Pervertind în multe forme un fond neaoș pământean. Explicații 

Noi am băut nu una ci mai multe mări clocotinde... Nimeni n-a știut... Nu am lăsat pe nimeni să asculte cum sfârâiau în cănile de lut ale acestor inimi sorocite să bată pentru râsul celuilalt. 

Hai să punem joaca la bătaie pe-un tăpşan de gând, cu iarbă-albastră, să-nălţăm iar zmeiele pe-o foaie de văzduh nescris. Pe lumea noastră să coboare iar ninsori de toane. S-alergăm pe străzi de bucurie după 

Câteodată te simt cum adormi liniștit, cum respiri susurat ca un cântec șoptit, în căuș sângeriu când tu ești doar al meu și trăiești că trăiesc: tu prin mine, iar eu ritmul tău îl urmez