Miroase a castane coapte
Și-a rime-mbrățișate-n dor.
Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte
Pictându-si tainic toamna lor.
Coboară lin din miazănoapte
Un vânt ștrengar în La minor.
Albastrul cerului, o clipă
Mi-a-mbrățisat voința-n rost,
Sculptându-i pacea pe aripă
Iar liniștii un adăpost.
Aevea îngeri se-nfiripă
În valsul unui vânt din ost.
Miroase-a struguri copți în vie
Și-a rugăciuni purtate-n sân,
Și a culori ce parcă-nvie
În toamna unui colț bătrân.
Prin ele îmi vorbești și Ție
În șoapte tainele-mi rămân.
E pace, viu, și cald, și bine,
Și soare-mi e lumina Ta,
Și nori de sunt voi ști că mâine
Din ploi de dor voi re-nvia
Pe-al toamnei șevalet, senine
Se-aștern rostiri de catifea.
Miroase a iubire sfântă
Și a Cuvânt cântat în psalmi,
Și-a toamnă ce binecuvântă
Visările dintre castani.
