Visările dintre castani

Miroase a castane coapte
Și-a rime-mbrățișate-n dor.
Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte
Pictându-si tainic toamna lor.
Coboară lin din miazănoapte
Un vânt ștrengar în La minor.

Albastrul cerului, o clipă
Mi-a-mbrățisat voința-n rost,
Sculptându-i pacea pe aripă
Iar liniștii un adăpost.
Aevea îngeri se-nfiripă
În valsul unui vânt din ost.

Miroase-a struguri copți în vie
Și-a rugăciuni purtate-n sân,
Și a culori ce parcă-nvie
În toamna unui colț bătrân.
Prin ele îmi vorbești și Ție
În șoapte tainele-mi rămân.

E pace, viu, și cald, și bine,
Și soare-mi e lumina Ta,
Și nori de sunt voi ști că mâine
Din ploi de dor voi re-nvia
Pe-al toamnei șevalet, senine
Se-aștern rostiri de catifea.

Miroase a iubire sfântă
Și a Cuvânt cântat în psalmi,
Și-a toamnă ce binecuvântă
Visările dintre castani.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu