Ziua mov şi ora-ntoarsă,
vioara tristă şi cafeaua-amară
făr’ de zahărul sufletului uitat de chelnerul memoriei
este tot ce-avem după tristeţea cea mov-de-toate-zilele
desprinsă parcă din ţinutul albatroşilor.
Ziua mov şi ora-ntoarsă –
cărţile căzute de pe rafturi şi cafeaua neagră
făr’ de piperul zilelor albastre…
e tot ce-avem după plânsetul mov-de-toate-nopţile
desprins din ţinutul păsărilor de foc.
Ziua mov şi ora-ntoarsă –
în care inima ţi-e simetria lui «le calvaire de feu»
făr’ de zahărul nopţilor albastre…
e tot ce-avem când din calvarul focului
ne construim imaginar o pasăre de foc.
