Între noi e un zid, între noi e-ntuneric,
Când ai vrut să-mi vorbești, n-am mai vrut să te-ascult
Și-am uitat că mi-ai fost pajiștea mai demult
Când călcam, luminând, un tărâm ezoteric.
Lumea ta… un ocean, cerul meu… o părere
Răspândită-n albastrul din ochiul divin
Iar din centrul de foc mă privește-un străin
Și e-un zid între noi, infinit, de tăcere.
Te privesc pe furiș. Mă scrutezi ca odată
Când străină-ți eram și-ncercai în ascuns
Să-mi înlături infernul și-atunci mi-a pătruns
În odăi, prin ferestre-o lumină curată.
Și acum ca și-atunci mi-ai simțit întristarea
Și acum ca și-atunci ne simțim doi străini,
Eu cu ochii prea goi, tu cu aștrii senini
Înspre ziduri țintești să-mi aprinzi răsuflarea.
În adânc, te cunosc! Ochiul tău mă cunoaște,
Chiar de zidul m-ascunde, tu mă știi că sunt eu,
Iar eu știu că prin zid poate doar Dumnezeu
Să pătrundă în suflet. Doar El îl renaște.
