Zidul

Între noi e un zid, între noi e-ntuneric,
Când ai vrut să-mi vorbești, n-am mai vrut să te-ascult
Și-am uitat că mi-ai fost pajiștea mai demult
Când călcam, luminând, un tărâm ezoteric.

Lumea ta… un ocean, cerul meu… o părere
Răspândită-n albastrul din ochiul divin
Iar din centrul de foc mă privește-un străin
Și e-un zid între noi, infinit, de tăcere.

Te privesc pe furiș. Mă scrutezi ca odată
Când străină-ți eram și-ncercai în ascuns
Să-mi înlături infernul și-atunci mi-a pătruns
În odăi, prin ferestre-o lumină curată.

Și acum ca și-atunci mi-ai simțit întristarea
Și acum ca și-atunci ne simțim doi străini,
Eu cu ochii prea goi, tu cu aștrii senini
Înspre ziduri țintești să-mi aprinzi răsuflarea.

În adânc, te cunosc! Ochiul tău mă cunoaște,
Chiar de zidul m-ascunde, tu mă știi că sunt eu,
Iar eu știu că prin zid poate doar Dumnezeu
Să pătrundă în suflet. Doar El îl renaște.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Silvia Risnoveanu

Silvia Risnoveanu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu