Zidul

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Între noi e un zid, între noi e-ntuneric,
Când ai vrut să-mi vorbești, n-am mai vrut să te-ascult
Și-am uitat că mi-ai fost pajiștea mai demult
Când călcam, luminând, un tărâm ezoteric.

Lumea ta… un ocean, cerul meu… o părere
Răspândită-n albastrul din ochiul divin
Iar din centrul de foc mă privește-un străin
Și e-un zid între noi, infinit, de tăcere.

Te privesc pe furiș. Mă scrutezi ca odată
Când străină-ți eram și-ncercai în ascuns
Să-mi înlături infernul și-atunci mi-a pătruns
În odăi, prin ferestre-o lumină curată.

Și acum ca și-atunci mi-ai simțit întristarea
Și acum ca și-atunci ne simțim doi străini,
Eu cu ochii prea goi, tu cu aștrii senini
Înspre ziduri țintești să-mi aprinzi răsuflarea.

În adânc, te cunosc! Ochiul tău mă cunoaște,
Chiar de zidul m-ascunde, tu mă știi că sunt eu,
Iar eu știu că prin zid poate doar Dumnezeu
Să pătrundă în suflet. Doar El îl renaște.

Silvia Risnoveanu

Silvia Risnoveanu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu