Ca un abur

S-a dus tinerețea… S-a dus ca o apă…
Și-ascunde-ntomnarea mici șanțuri sub pleoapă
dar mie nu-mi pasă de-această hașură.
E semn c-am trăit și zăduf, și arsură,

și sete, și zbucium, și ger, și-ncleștare,
și spaime, și furii,și zbor,și-ncântare…
S-a dus tinerețea… S-a dus ca o ceață…
Se pârguie vise pe ramuri de viață

și asta îmi pare că-i tot ce contează,
că umbra-mi respiră profund și visează,
că bate și-n piepturi mai verzi decât brazii,
că-mi mângâie-o rază de soare obrajii.

S-a dus tinerețea… S-a dus ca un fum
dar zău că nu-mi pasă… Mă bucur de drum…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu