Când dorințele scad în intensitate,
Pentru că au fost înăbușite și nu au fost manifestate,
Dau naștere unor gânduri frustrate,
De neacceptare, ce greu pot fi schimbate.
Când dorul crește foarte tare
Și nu își găsește alinare,
În brațele cu a dragostei chemare,
În inimă se cuibărește, căutând ascunzătoare.
Când gândurile de iubire pline,
Se întorc, îmbrăcate în incertitudine,
Loc își caută, în minte, încercând să domine
Al inimii impuls, să-l facă să suspine.
Când cuvintele se pierd în Univers,
Părând că nu au nici un sens,
Nu-și mai găsesc locul într-un vers,
Se transformă triste, în nonsens.
Când slujitorii Iubirii își pierd puterea,
Trupul își pierde catifelarea,
Inimii abia îi mai simți zbaterea,
Sufletul, se luptă din răsputeri, cu dezamăgirea.
Să nu lăsăm Iubirea fără ajutor,
Să stingem setea dorului arzător,
Să-i dăm trupului dans amețitor,
Să alinăm inima, cu plăcut fior!
