Ce multă lume și ce puțini oameni…
Sînt vechi – și adînci – răfuielile mele legate de educația noastră. De fapt de sistemul de învățămînt pe care îl avem. Care se denaturează pe zi ce trece, care nu mai ține cont de valori – culmea, nici măcar el! – , de principii sau de etică. Îmi aduc aminte de un celebru dicton promovat de Sabin Gherman acum peste 20 de ani, la Cluj – M-am săturat de România!
Și cred că m-am săturat și eu să văd că ne conduc oamenii care nu ne reprezintă, că avem miniștri analfabeți – sau semidocți, că avem conducători cu școli făcute la fără frecvență și după alte criterii decît cele normale, sănătoase, creștine sau de bun-simț. Care umple ecranele cu o atitudine sfătoasă, atotștiitoare, total lipsită de orice substanță. Dacă nu ar fi așa, nu am fi unde sîntem – în coada Europei. Și, dacă tot am menționat sintagma de bun-simț, pot să afirm cu certitudine că nu îi caracterizează nicicum pe cei care – culmea – o chiar folosesc! Se spune că omul sfințește locul, dar tot așa bine omul îl și distruge! Neoamenii puși să conducă instituții nu fac din acestea decît niște destituții, pentru că valorile pentru ei nu există – sau reprezintă alte repere, departe de cele educate, învățate în familiile sănătoase, la școală sau în biserică.
Dacă pînă mai ieri un bun prieten se plîngea că nu mai găsește specialiști cu care să lucreze în fabrică, acum deja îmi spune că nu mai găsește nici muncitori de rînd, nici măcar necalificați. Ce multă lume și ce puțini oameni – e concluzia lui, la care nu poate decît să conchidă amar, citîndu-l pe bunicul lui: Îmi spunea moșul: măi nepoate, ceea ce ai stricat într-o zi tomnești în patru. Dar ceea ce s-a stricat în jumătate de secol de comunism oare în cît timp se va tomni? Mai mult decît atunci, ceea ce nu a stricat regimul comunist au reușit acum să strice actualii guvernanți, sub semnul unei false și fățarnice alianțe stînga-dreapta, care nici măcar nu a rezistat prea mult: să zguduie din temelii tot sistemul de educație românesc, cu tot ceea ce a însemnat el sănătos, valoros, de cinste. Lichenii și lichelele au ajuns să lichefieze societatea românească și să cuprindă, tentacular, sub semnul unei guvernări stîngace (nu numai de stînga), prin semidocți sau analfabeți, pînă și biserica. Și rămîne celebră, ca o consolare amară vorba lui Țuțea: cu stînga nu îți poți face nici măcar cruce!
Destituirea stîngii și în-dreptarea – e una din puținele soluții care ne-ar mai putea, cu greu, salva. România, trezește-te!
