Cenaclul

Câteodată vreau să zbor,dar nu mă pot desprinde de pământ. Şi atunci visez.... Câteodată vreau să privesc soarele în ochi,dar nu pot. Şi atunci mă închin lunii.... Câteodată vreau să fiu frumoasă,dar nu reuşesc. Şi 

mi se sparge zâmbetu-n silabe lângă ţărmul gândului cu tine iar viaţa îşi aprinde candelabre pe ochii mei cu irizări blajine. şi mi-e şi dor şi drag şi disperare când în târziul clipei te îmbrac, 

Căci te-am știut dintotdeuna în sinea mea, Iar murmur de izvor curgea pe fruntea ta... Din pașii norilor lăcrimau adesea cununi de suflet și o stea..

Timpul mă face să-l uit pe ieri, iar astăzi nu va mai fi mâine! Dragostea... s-a prăbușit și ea, de pe o stâncă pe alta a căzut în taina vorbelor tale de alatăieri. Muzica a 

Eram un copac în pământ. Un exemplu de stoinicie pentru toți. Ei nu pleacă hai-hui prin lume. Azi am zis, fac o schimbare, M-am ridicat doar cu coroana. Sunt un copac, frumos copac.

Paralizat în noapte târziu În camera mangaiată de lună Bețivii sunt pradă dulcelui rachiu Generatorul vechi iritant rasună Ochii sunt statici, mintea plânge Cofeina încă clocoteste'n sânge Tu dormi, tu dormi, tu dormi Venele biciuite 

Când ochii-ţi ard văpăi în prag de noapte Şi chipul tremurând de dor se mistuieşte Pluteşti uşor ca norul unei şoapte Cu zâmbetul feeric ce luna-l prevesteşte. Şi în fereastră baţi tu, dulce siluetă Cerând 

Să bem o cafea, să fie mai tare S-o bem amândoi fierbinte-Fierbinte Să-mi sorbi de pe buze acea sărutare Ce-ți poartă cafeaua prin suflet și minte Să bem o cafea, o dulce licoare S-o bem 

Sunt drumuri pe care le trec într-un sens, Poteci fără pas, cu străzi fără gânduri, Când tot găsesc pas cu pas sunt doar rânduri... Și căi ce nu trec înapoi.

Nu-mi plac securile ce au tăișurile ascuțite, Când văd pădurile de straie dezgolite, Și-aud copacii suspinând în ploaie, Și rând pe rând, câte un trunchi, cum se îndoaie. Când văd cocorii luându-și zborul, Mă prind 

Împletit din fire de dorinţă şi chin, cu dorul nedefinit, tulburător, închis în cristalul din abisurile tale, abis al cerului, abis al adâncului, abis al dorinţei, abis al gândului, abis al visului, abis al durerii, 

Îți privesc răsăritul, Îți privesc apusul, Îti privesc razele jucăușe Ale Soarelui, care sunt Uneori blânde, Alteori arzânde, Îți privesc zarea, Îți privesc culoarea, Te privesc, Mare! Îți ascult vântul, Îți ascult zumzetul, Îți ascult 

Tu ce-ai face Dac-ai vedea mai clar din umbră? Căci... Din umbre se nasc partiturile vieții Din tenebre luăm pulsul ființei Spre a-i crea un drum nou Din care putem clădi viitorul. Soarele calcă norii 

Trebuia să știi că pe poteca asta o să mergi desculț, o să te lovești de vânt și-o să-ți sapi cu degetele frânte, pe tăblița inimii, orânduiri. În arșita zilei vei aduna nuiele de pe-un 

E lună plină, sufletul m-a-nchis pe afară şi-n mine nici o lumină aripile care-mi cresc nu mai duc la odihnă zborul nu mi se mai pare firesc… Şi pe acelaşi cer de metil o eclipsa