Cenaclul

Ganduri iti cad Pe podoabele-unor carti, Din cotoare ce-au deschis Amintiri. Sunt harti de pe chipuri Ce-au descris bogatii. Ei sunt tu cu-al lor zambet Si stiu ce poti sa fi. Sunt zambete ce-ti deschid 

drumul acesta cu pietre asprite ce-mi sângeră tălpile sub asurzitoare tăceri, drumul acesta rătăcit prin răspântii, nesfârşit ca o rugă viscolindă prin seri, fumuri albe de ceţuri, felinare orbite şi vânt destrămând stelele-n cer, drumul 

Alunec pe frunze şi nu ştiu De e toamna vinovată sau eu aiurită, Cu picuri de apă m-a prins ploaia auriu Să nu cad pe ora desfrunzită. În buzunare îmi afund mâinile nefiresc, Merg cu 

Ți-am întins o mână, Apoi pe-amândouă Și-am cerut privirea-ți caldă să rămână, Fără nori de gheață, fără stropi de rouă. M-ai privit, mirată Și-ai întins, uimită, Mâna care-n visuri, noaptea, mi se-arată Ca de zeitate-n 

femeie tu - lumină albă și culoare; pustie și rătăcitoare prin ale vieții poteci răsunătoare ; blândă și impetuoasă , calmă și misterioasă, foc, apă, zăpadă și ploaie, mirosul reavăn de verde și savoare, adâncuri 

Îmi place vinul roșu, cu note dulci, Amare cireșe când îmi aduci. Îmi plac filmele alb-negru, fără voce, În care noi doi facem piruete feroce. Îmi place de tine dimineața, Când mă rogi să-ți cos 

Ce crezi tu, fătucă hoață de privire, C-ai să scapi cu una, două sau cu trei Pofte de-alintare, pofte de iubire? Ce-ai avut, hoțoaico, ochii să îmi iei? Mi-ai umblat prin gânduri, te-ai lăsat visată, 

E-atâta octombrie-n tine Și liniștea parcă-i mai vie... Coboară și urcă prin mine, Aceeași poveste aurie. E-atâta octombrie-n tine Și tâmpla-ți miroase a gutuie, A gânduri coapte cu prune ... Iubire, ușor-amăruie! E-atâta octombrie-n tine...

Spune-mi, femeie cu părul tăciune, Ochi de-ntuneric și gură de foc, Cine, pe lume,-ar putea să-ți îmbune Inima smulsă din marele joc? Cine-ar putea să-ți rămână în gânduri Și să te-alunge din ploile reci? Spune-mi 

„Așa crește singurătatea mea de celuloză într-o casă austeră” -O singurătate prea zgomotoasă- citită față în față. Prima amibă Diplozoon paradoxum care cunoaște adulterul Zebrele s-au mutat la pol să li se vadă mai bine