Toamna ca o durere

Alunec pe frunze şi nu ştiu
De e toamna vinovată sau eu aiurită,
Cu picuri de apă m-a prins ploaia auriu
Să nu cad pe ora desfrunzită.
În buzunare îmi afund mâinile nefiresc,
Merg cu urechea uşor aplecată,chemată de un cânt,
Prind din zbor necuvintele şi-ncerc să le unesc
Şi cu privirea pierdută mă împiedic de vânt.
Mă ademeneşte şoapta de castani,
Îmi acopăr ochii şi ascult
Cum îmi umblă toamna prin ani
Aducându-mi poveşti de demult.
Pe umăr,ca o tăcere o frunză îmi cade,
În jurul ei lumina devine mierie,
Din mine timpul până la os roade.
Oare,de ce mă doare toamna…cine ştie…?

Iudita Ecaterina

Iudita Ecaterina De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu