drumul acesta cu pietre asprite
ce-mi sângeră tălpile sub asurzitoare tăceri,
drumul acesta rătăcit prin răspântii,
nesfârşit ca o rugă viscolindă prin seri,
fumuri albe de ceţuri, felinare orbite
şi vânt destrămând stelele-n cer,
drumul acesta ca o funie-ntinsă
între cer şi pământ, între clar şi mister,
despletit peste spini c-o lumină candidă,
mărginind păduri în care urlă jivine,
sprijinind cerul cu o iubire definitivă,
drumul acesta ar fi trebuit să mă ducă la tine
de n-aş fi călcat din greşeală
pe pleoapa îngerului păzitor …
de nu mi-aş fi strivit alergând
aripile de cocor…
