Cenaclul

Mă atârn de închipuirea ta, că aş putea ridica ochii din pământ. Să te iau în braţe. Dar nu aş săruta decât urmele episodului meu paranoic. Mi-aş coase rănile dacă aş ajunge la spini. Spinii 

În fiecare din noi e un înger ce moare tocmai când sufletul își revine din fire, suntem întrebați ai cui suntem fiecare... când tu, senin cobori dintr-o poveste, dacă spui că ți-e bine cu mine 

La ureche șoptește-mi vorbe de amor Vreau să-ți aud glasul cum de zor pe-al inimii portativ așează fire de flori Pe buze și pe chip fericirea în culori. Șoptește-mi și lasă-mă să culeg De pe 

În spatele fiecărei aparențe, o poveste poate schimba imaginea întregii povești. În simbioza aceasta dintr-un izvor susură visul. Lucrurile se întâmplă lângă tine, auzi gândurile din jur, zilele trec, orașele sunt intacte. În vârtejul apei, 

Femeia este o ecuaţie necunoscută. Rezolvarea? Doar un logaritm o poate ridica la pătrat, îi elimină parantezele cu mulţimi de număr, până îl găseşte pe cel divizibil, îi scoate factorul comun şi o înalţă la 

Fiecare femeie, cu delicatețe poartă În suflet, ca pe o bijuterie elegantă, Un trandafir, de o gingășie minunată, Care își schimbă culoarea când inima în alt ritm începe să bată. Până să devină femeie, trandafirul 

Eu, o torță purtată năvalnic de vânt, Iar tu, o rafală aprinsă ca mine, Ne-am izbit deodată frontal în cuvânt Și ne-am trezit suflând cu asprime, Căzând, îngenuncheați de cuvânt, la pământ. Rămasă o clipită 

Atunci EL mi-a spus: -Savurează cafeaua, fumează-ți țigara și scrie. -Să nu iei în deșert numele ministrului! Când l-a durut „genunchele”, pe el chiar l-a durut, așa cum pe tine te-au durut notele:1,2,3 primite de 

Când dorințele scad în intensitate, Pentru că au fost înăbușite și nu au fost manifestate, Dau naștere unor gânduri frustrate, De neacceptare, ce greu pot fi schimbate. Când dorul crește foarte tare Și nu își 

Dar zilele acestea, iubito, cum de sunt, Atât de diferite, din cer până-n pământ? Apusuri ce ne lasă plutind peste visare Cu șoapte și păcate ce licăresc în mare. Natura ce renaște din soarele cu 

Alunecăm ca două iluzii, suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem, traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă.... Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre, doar 

Murim in spini de chinuri Alungați si damnați in reverii Sălcii tăiate, plânsete valsate Ceață sângerie, reci abisuri Incolțiți de umbre ale nopții Trupuri goale, vlăstare tăiate Bătălii crâncene îndurerate Ecouri mute fara raspunsuri Dulci 

În întunericul ce mă străbate te găsesc zâmbind lejer. Ești plin de cercuri gri, întunecate Și umbre moi, deși nu crezi. Aș vrea mereu să te găsesc în bine Dar răul mă absoarbe neîncetat. Ai