Trebuia să știi că pe poteca asta o să mergi desculț, o să te lovești de vânt și-o să-ți sapi cu degetele frânte, pe tăblița inimii, orânduiri.
În arșita zilei vei aduna nuiele de pe-un pământ arid și sterp, ca să arunci în focul facut din ele vechile-ti haine, iar din loc în loc va trebui să ridici câte o piatră de aducere aminte pentru a-ntări ce Dumnezeu promite.
Pe poteca asta să nu te temi de umbre căci, iată, zorii zilei vin!
