Veșnic te-aș urma pe-acest pământ…
Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară…
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi votcă dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.E de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul
Ca uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poţi pleca la altul.Tu – mers gingaş, tu – surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.Cârciumile le-aş uita pe veci
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă
De-aş atinge-aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.Veșnic te-aș urma pe-acest pământ
Depărtarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.Serghei Esenin (3 octombrie 1895 – 27 decembrie 1925)
Focul vânăt e gonit de vânt
