În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul își revine din fire,
suntem întrebați ai cui suntem fiecare…
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ți-e bine cu mine și mie îmi este…
Am crezut că nimic nu mai poate da viață vieții mele
dar azi sunt fără scăpare vorbindu-ți te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare azi-
când mi-e drumul spre tine deloc anevoios și abrupt!
Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche ca și mine-n poziție de drepți-
unde ți-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana spânzurată de noi pe pereți-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi
ci mai degrabă clipa!
Înger, al meu, azi nu știu ce-mi ești, ce-ți voi fi!
nici ție ce-ți mai poate fi scris,
ce știu e că vreau să iubesc în fiecare minut câte-o zi
până când…
bătrânul cer ne va cădea în genunchi…
