Când ochii-ţi ard văpăi în prag de noapte
Şi chipul tremurând de dor se mistuieşte
Pluteşti uşor ca norul unei şoapte
Cu zâmbetul feeric ce luna-l prevesteşte.
Şi în fereastră baţi tu, dulce siluetă
Cerând să îţi mângâi surâsul îngheţat
Şi te tradeaza buza de-a poftelor pecetă
Şi freamăţi toată de dor de dezmierdat.
(Din volumul “Lăsând totul ȋn vânt”, anul apariţiei 2016)
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
