Siluetă

Când ochii-ţi ard văpăi în prag de noapte
Şi chipul tremurând de dor se mistuieşte
Pluteşti uşor ca norul unei şoapte
Cu zâmbetul feeric ce luna-l prevesteşte.

Şi în fereastră baţi tu, dulce siluetă
Cerând să îţi mângâi surâsul îngheţat
Şi te tradeaza buza de-a poftelor pecetă
Şi freamăţi toată de dor de dezmierdat.

(Din volumul “Lăsând totul ȋn vânt”, anul apariţiei 2016)

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Cristian Mosneanu

Cristian  Mosneanu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu