Cer de toamnă gri Vântu-ţi bate peste glii. Vara îşi declină, Stropii de lumină. Zilele rămase, Sunt tot călduroase. . În curând vei poposi, Bogăţii vei dărui. Pe la case româneşti, Cu copii frumoși, isteţi.
Cred că una dintre cele mai frumoase biruințe umane este a birui împuținarea de suflet! Viața noastră pare să nu fie altceva decăt un licăr plăpând de lumină suspendat între două eternități de întuneric. Fiorul
Memoria își construiește ținutul. Câte poate ascunde un om sub chipul pe care îl poartă, câte povești, câte frici, câte secrete. Și drumuri ale căror porți pot fi deschise prin intermediul memoriei. Călătorii în timp,
Ești liniștea mea, îndelung căutată, minunea aceea-ndelung așteptată, motiv pentru zâmbet în orișice clipă, uimirea când zboru-n aripi se-nfiripă. Ești pasul ce veșnic mă duce pe creste și-mi pune în ochi străluciri de poveste, ești
Auzi cum se plimbă tăcerea, Troiene adânci lasă-n urmă… Pe ochiuri de dor stă mirarea. E toamnă. Pustiul o curmă. Auzi cum se plimbă tăcerea Rânjind către visele noastre. E toamnă adâncă. Durerea Învăluie nopţile-albastre.
smulge-mi tristeţea asta din piept şi-aşează-mi acolo o piatră să doarmă în nopţile lungi în care te aştept... ca să nu-mi crească în privire rădăcini, desprinde-mi nerăbdarea din fereastră şi-nchide peste mine ochi străini... sfârşeşte-mi
Te-am urmarit cu inima o vreme lunga Desi plecasesi mi-ai ramas in gand, si chipul tau, privirea ta prelunga le am si-acum inimresmate in cuvant de-ar fi poteci n-as mai veni la tine as prefrea,
Toamna o-ncep iar cu gândul la tine, Când mă uit printre zări în neant Şi te chem, să răsai de sub urme, Ce-au sădit lan de maci în Levant. Toamna o-ncep tot cu gândul la
"Astupă-ți urechile, închide ochii și fii atent la tine. Asta înseamnă UFO." (Ivan Vârâpaev) În lumea restrânsă și intransigentă a regizorilor artistici, renumele și admirația se dobândesc greu. Impresionant este aplombul cu care tânărul, dar
câteodată în înserări aștepți... privirea caută în zare gândul se-mprăștie ca pulberea-n vânt ești doar o insulă plutitoare foșnind lin în deriva sinelui tău ai observat? din când în când e iarăși marți și luni
Ea incepuse sa ma strige pe numele meu mic, o strigam si eu tot pe numele mic:Fericire! Era una din zilele acelea cand promitem sa fim mai buni, mai... ziua poeziei, ziua nationala, a femeii,
Toate gândurile nerostite ferecate ca într-un schit mă apasă de azi-dimineață în tâmple. Sunt grele ca pietrele! Am încercat să le arhivez, dar se deşiră la sfat într-o mie de fețe. O mie de virgule
Când e prea soare să deschizi geamul și mult prea cald ca să desfaci sticle, Când e praf oricât l-ai șterge și orașul zace leșinat în duminică și caniculă, când ce-i al tău nu e
Din var-a mai rămas un gând- Precum o veșnică-nnoptare, Îmi strâng viața într-un rând Ce-adap-a mea neîntrebare. Cu tine se deschide timpul Spre neantul gri, agil, ciudat, M-ajunge de departe ritmul De-adânc târziu și revărsat...
Strâng la piept toate durerile Și le iubesc ca pe copiii mei; Le-adun, duios, tăcerile, Și le ascund în tușul din condei. Cobor pe geana serii amorțite Din piept țâșnindu-mi iar un dor: Dorul de