...e bine să nu fii acasă. Sau, să nu le deschizi ușa. Sub impulsul momentului omul (re)acționează, iar fiecare acțiune a sa aduce cu sine ceva, așa cum o face și vântul. Uneori poartă miresme,
O prețioasă reverență adusă Mariei Tănase, refrene ale ei, redefinite contemporan într-un excelent experiment acustic condus de violoncelistul Adrian Naidin, vor răsuna pe scena Teatrului Național din București, Sala Studio, luni, 16 octombrie, de la
Pe 28 septembrie, podeaua Sălii Polivalente a vibrat cum nu a mai făcut-o vreodată. Vinovați pentru asta au fost CTC și Carla’s Dreams, cele două trupe care s-au duelat în microfoane, beaturi și rime la
Uneori credem ca suntem mai mult si ca putem sa reusim mai mult decat suntem si putem in mod real. Si nu este orgoliul cel care ne determina, ci alti factori de care nu suntem
E vital, din când în când, în miezul zilei, să ne permitem luxul unei detașate contemplări, aruncând o privire senină asupra evenimentelor și asupra lucrurilor din viața noastră, înțelegând că se poate trăi frumos, elegant
Sub genericul "Do You speak Emoji?", Fundația Art Production organizează un turneu național cu spectacolul #EMOJIPLAY, creație Gigi Căciuleanu, realizat de Teatrul Excelsior în parteneriat cu “Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”. #EMOJIPLAY este o piesă
Mai ştiţi voi, oare, visele copilăriei? Unul dintre visele copilăriei mele se conturează în imaginea unui fluture cu aripi minunat colorate. Coloritul aripilor lor mă atrăgea într-un mod irezistibil. Vânam fluturi sau, mai degrabă, "vânam"
Ai dus cu tine verdele ce l-am iubit Când pașii tăi spre mine s-au grăbit În tine mustesc amintirile. Să te cert? Toamnă, nu am nimic să-ți iert! În roadele tale îmi clocotesc trăirile Stau
Anul acesta, toamna astronomică începe la ora 20:02. Fix. Cum se poate ca toamna să înceapă la o anume oră? Foarte simplu: echinocțiul de toamnă (numit și echinox) este momentul când ziua și noaptea sunt egale
Acum mi-e dor de tine, cu răsuflări arzând, A dorului copite îmi freamătă în gând, În lume îmi port șaua și rana pe grumaz… Mai bântuie-mă-n vise și cheamă-mă să mas La pieptul tău, să-mi
Ana e pace ea nu atinge pământul de teamă să nu-i tulbure liniștea plutește ca o pânză de borangic prin toate încăperile sufletului Ana se revarsă ca un izvor peste uscăciunea din mine mă adapă
După atâta trudă, abia îmi aparţin în anotimpul ce vine cuminte azi port umbră-n loc de haină- şi mă gândesc să trag peste mine sufletul tău nu fac o dramă că vara-i pe sfârşite dar
E noapte. E târziu, și somnul tot nu vine. Așa trăiesc. Ascunsă-n umbra nopţii. Îmi construiesc imperii Din tăcerea adâncă a eternității. Și noaptea, Tot mai mult se-așterne Apare luna în tăcere. De mult aștept,
magia o veți preamări când ploaia o va face să dispară, dar când spectacolul se va opri vor fi iar fulgere afară
Mi-e sete de privirea ta. Aș vrea să-ți sorb fiecare strălucire A ochilor tăi plini de iubire Și să-ți adun lacrimile de mâhnire. Aș aduna lacrimile tale, Le-aș amesteca cu ale mele Și aș face