Ana

Ana
Ana e pace ea nu atinge pământul de teamă să nu-i tulbure liniștea plutește ca o pânză de borangic prin toate încăperile sufletului Ana se revarsă ca un izvor peste uscăciunea din mine mă adapă 

Insomnii

Insomnii
E noapte. E târziu, și somnul tot nu vine. Așa trăiesc. Ascunsă-n umbra nopţii. Îmi construiesc imperii Din tăcerea adâncă a eternității. Și noaptea, Tot mai mult se-așterne Apare luna în tăcere. De mult aștept, 
1 9 10 11 12 13 48