În fiecare an, pe 6 iulie este celebrată Ziua Internațională a Sărutului. O sărbătoare adoptată de ONU cu două decenii în urmă, la propunerea britanicilor, menită a reaminti acelora care au uitat importanța sărutului în
Fug secunde, trece viața, Zboară un an și-mbătrânim, Ne trezim cu-n prag în față Clipa când ne despărțim. Despărțirea de părinți, Cruntă tragedia noastră, Azi ne spun să fim cuminți Mâine ies discret din viață.
Uiți mereu cine eşti. Cred că ar fi timpul să începi să investeşti în caracter, minte, trup şi suflet. Dar cum să faci asta? Când? Şi m-agăț de o linie aparentă ca orizontul Acut ca
Se-aprinde noaptea-n depărtare peste orașul obosit, Luminile iscate-n zare ard orizontul infinit Lăsând in urmă curcubee fără de forma si culoare, Un blând parfum de azalee pătrunde negrele hotare... Prin fumul dens de la țigară
nu spune adio acum, când cerul este plâns de-atatea stele și toate te asteaptă doar pe tine și toate te-ar umbri fără de sens cu taina lor. nu spune adio acum, când pielea mea e
– Noi două trupuri albe topite-n călimara Destinului ambiguu am ridicat povara Acestei lumi corupte de demoni şi iluzii, Am răsturnat guverne şi-am răspândit confuzii, Dar unul pentru altul am fost dovada vie Că nu
nemuritoare culori, fierbinţi valuri de nelinişti revarsă cu tandreţe peste inima mea, vorbele fară noimă nu i le mai pot înţelege, dar atingerea, da! vine încet, ca un ecou născut în ruine, în alt foc
Lasă-mă să-ți văd ochii Sunt ca stelele în toiul nopții Cu tine ce se întâmplă e magie Adevărate reacții ce nasc chimie. Lasă-mă să-ți ating buzele Sunt ca pentru pictor, muzele Mă îmbie la ceva
Beatrice Portinari Dante, plimbându-se prin univers, este mereu agățat de ochii senini ai Beatricei. Privind-o se știe, oarecum, în siguranță chiar și în infern! Există un drum al nostru către noi
"Fiecare om poartă în sinea lui contradicţia dintre efemer și etern. Când ascultăm sau cântăm muzica purtătoare de valori eterne, ne cofruntăm cu propria efemeritate și râvnim eternitatea". (dr. Ignác Csaba Filip, directorul artistic al
Ne supărăm unii pe alţii, Cuibăriţi fiecare în dreptatea lui, Supărarea creşte între două ziduri, Tencuite de orgolii fumurii. Mulţumindu-i uitării, călcăm pe drum separaţi. Ne-am fost dragi o vreme, Am împărţit de-ale fericirii, Acum
Ma strange caldura, Fire de par crocante in vant Buze uscate, insetate Vor inmuiate in apa...rece. Ochii ma zgarie Nu pot sa clipesc Respir incet, Transpir cristalin Pasesc pe trotuarul topit Imi intind bronzul pe
Ai iubit cum iubești viața, Tot ce-nbrațe ai cuprins, Ai însuflețit dorința Celor care te-au atins. Atragi ușor ca într-o frondă, Patima ce ai comis, Ești mult sfioasă, dar profundă Și nu e loc de
Ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va mai face-arcuşul să vibreze, ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va-nvăţa vioara să viseze. Ca tine, nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va mai curge fluviu prin cuvinte, ca tine
Nu iti doresti niciodata lucruri marete. Te multumesti cu cele marunte. Nu ceri mai mult decat ti se poate da. Astepti doar ce ti se cuvine. Faci sacrificii pentru ca vrei, nu pentru ca ti
