Uiți mereu cine eşti.
Cred că ar fi timpul să începi să investeşti în
caracter, minte, trup şi suflet.
Dar cum să faci asta?
Când?
Şi m-agăț de o linie aparentă ca orizontul
Acut ca o majusculă scrisă greşit într-un ton grav,
ştiu că orice aş face nu te pot convinge că
situația e simplă când ție-ți place să complici.
Eşti atât de ignorant încat nici măcar nu refuzi să te implici.
Decanonizez concepții detronând percepții greşite.
Când tu pui virgulă eu spun punct şi
de la capăt ca un fir de ață rupt şi reînnodat.
Incomodat de colțul întunecat al camerei
mă regăsesc contemplând peisaje din tavan.
Inutil cauți continuarea continuării.
Adiacent cu reluări ale aceleiaşi amintiri,
unghiul minții nu te lasă să respiri
trezind dezamăgiri.
Te simți încolțit când
în oglindă vezi priviri doar de străini.
