Frânturi

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Se-aprinde noaptea-n depărtare peste orașul obosit,
Luminile iscate-n zare ard orizontul infinit
Lăsând in urmă curcubee fără de forma si culoare,
Un blând parfum de azalee pătrunde negrele hotare…

Prin fumul dens de la țigară fantome dragi mi-apar în minte,
În gand, acorduri de chitară transpune sunetu’-n cuvinte,
Același vis plin de magie m-adoarme-ncet, chinuitor,
Iar sufletul nu vrea să știe c-am obosit să-mi fie dor…

Dorința freamătă ascunsă de zâmbete nepăsătoare
Ne-mpărtășită, e răpusă și aruncată în uitare
Dar nu se-ndură să rămână și din cenușă iar răsare
Să mistuie într-o furtună, întregul vis dintr-o suflare…

Prin crăpăturile de zi, încet se furișează gândul,
Aleargă printre umbre vii dansând cu florile si vântul
Același dans nebun de dor, născut de-al inimii abis
Unde se-adună prea ușor frânturi dintr-un destin nescris…

Clepsidra nopții nu mai cerne al stelelor mărunt nisip,
Nici valul mării nu dă semne c-ar fi uitat același chip
Ce veșnic se-oglindește-n șoapte, pe buze murmur ne-ncetat,
Un strigăt surd se rupe-n noapte dar prea târziu, căci a plecat…

franturi

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu