el

nemuritoare culori, fierbinţi valuri de nelinişti
revarsă cu tandreţe peste inima mea,
vorbele fară noimă nu i le mai pot înţelege,
dar atingerea, da!
vine încet, ca un ecou născut în ruine,
în alt foc mă cuprinde, cu mistere mă-mbracă,
rămân contemplând, imaginea unui dor mut,
când oboseşte şi pleacă.
uneori, prin urnele umbrelor rătăceşte cărarea,
alteori îi plange lumina de dorul cel greu,
dar vine, vine tăcând şi lacrima de pe obraz
i-o beau doar cu sufletul meu.

el

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ana Mariana

Ana Mariana De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Un comentariu

  1. Carmen Saraga

    Ana Mariana …you wrote a splendid poem! Unconditional love is the only love there is ….Keep writing …..I wish you international success !

Adaugă comentariu