Un gând (de)spre privire și ochi

Beatrice-Portinari
Beatrice Portinari

Dante, plimbându-se prin univers, este mereu agățat de ochii senini ai Beatricei. Privind-o se știe, oarecum, în siguranță chiar și în infern! Există un drum al nostru către noi înșine, o punte nevăzută clădită doar de privirea care scoate la lumină nevăzutul sensibil al lumii.

Singularitatea condiției umane este dată de prezența inefabila unui transcendent, al unui dincolo dătător de noimă, care însă nu poate fi văzut, ci doar bănuit și presimțit.

Ochii, când sunt închiși, zămislesc imagini, fixând pe retină repere de care, de atâtea ori, ne putem agăța!

Mi-a plăcut mereu privirea binevoitoare care preschimbă contradicția în consimțământ!

De ceva vreme îmi place următorul îndemn: sa nu mă pierzi, caută-mă din când în când cu privirea!

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Cosmin Neidoni

Cosmin Neidoni LinkedIn | Facebook | De același autor

Nascut in Timisoara in 8 Martie 1975. Absolvent de filosofie, freelancer in domeniul traducerilor, scrie proza scurta, eseuri si poezie. Carti publicate: Scrisoare catre fiul meu, Das Schattenspiel. In pregatire: Viata la 40 de ani.

Recomandări

Adaugă comentariu