Hoț de identitate
"Vinzi sau cumperi? Identitate…" Impătimiții de cuvinte își permit să fure, de ici colo, vorbe și să le arunce sporadic, fără pic de integritate morală și fără țintă exactă, în urechi și suflete flămânde de
Ciobanu Violeta-Sabina
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Mângâiere
În chip de Adevăr și de Iubire Tresaltă-n suflete nebiruite mărturii, Ce-și decorează mantia de dor, în înfrățire, Crezând făr’ de mirare în virtute, mii și mii… Se lasă-n voia unui veac ce stă la
Bat cuie
Bat cuie cât pe muchii, cât pe lângă, am unghii violet și răni pe mâini și uneori mă doare partea stângă cu drept asupra bietei melei pâini bat cuie ruginite-n gardul putred al unui timp
Bucura-te de noi!
Și m-am gândit să scriu, căci vorba-mi poate suferi. Și aștern pe hârtie gânduri, trăiri, emoții, temeri, așa cum mă încearcă, așa cum mă răscolesc, așa cum mă copleșesc, așa cum le trăiesc. Așa simplu…
Dragă cel mai mare dușman al meu
Știu că o să te surprindă scrisoarea mea, având în vedere situația încordată dintre noi, mai ales că o scrisoare se vrea adresată unor persoane dragi, nu cuiva cu o atitudine ostilă, așa cum ai
În fața adevărului
Evenimentele din viața noastră se transformă în povești. Povestim celorlalți ce ni s-a întâmplat, socotind că astfel vom crea o imagine frumoasă despre propria persoană, vom obține respect de care nu simțim altfel că vom
Egoism
Trăiesc în propriul strop de ploaie și mă izbesc violent de pământul anost. Ca un flux mă-ntind spre el și mușc lacom din savoarea-i. Nu-l pot hrăni, așa că stau la suprafață privind ceilalți stropi
Departe de mine
Am întins mâna să ating cerul şi am provocat o avalanşă de de-ceuri . Răspunsurile le-am primit atunci când cerul s-a spart în mii de bucăţi şi una mi-a lovit creştetul. Aşa , să-mi fie
În anotimpuri
În anotimpuri, fără a vorbi de flori, de cer sau de păsări, este ca şi cum ai pornit spre răsărit, fără a privi la soare, sau fără a privi şi mirosi o floare sau să
Chemarea Ardealului
Îți mulțumesc, Ardeal, că m-ai primit, Când am venit din dulcele-mi ținut, Până să vin, în cărți te-am întâlnit Și doar prin ele, eu te-am cunoscut. Din toți acei ce te-au cântat vreodat Și-au scris
Pentru tine
Am luat în palmă un bulgăre de gheață. Și m-am gândit la inima ta, bucățică de răceală dureroasă. Am vrut să-l arunc, să trimit departe pumnul de sticlă ce m-a infipt înapoi în lumea sa
Atat de aproape
Mă întrebase vântul: unde ești?… iar eu, mut, continuasem să mă plimb zâmbindu-i tăcut, iar el începuse să-mi dea târcoale, ca un hoț, căutându-te mirat. Mi-a răsfirat pletele și răvășit părul, apoi, a coborât prin
inutilul telefon
ți-aș fi telefonat de dimineață să-ți spun că am să vin și-ți va fi frig că îți voi crește-n geamuri flori de gheață și că de dor am să încep să ning te-aș fi rugat
Doar ascultă
Peste zări, pe drumurile oarbe Înspre mine tot încerci să vii Dar tăcută umbra ta mă soarbe Și mă pierde vântul prin câmpii, Îmi așterni covoarele stelate Și-mi aprinzi luceferi în priviri Din viori de
Amprente
Mai știi tu când mi-ai dat cheia să intru în atriul drept și să las bucăți din mine pentru a-ți fi ție bine?