Peste zări, pe drumurile oarbe
Înspre mine tot încerci să vii
Dar tăcută umbra ta mă soarbe
Și mă pierde vântul prin câmpii,
Îmi așterni covoarele stelate
Și-mi aprinzi luceferi în priviri
Din viori de crini și nestemate
Se aude cântec pentru miri.
Leagă zâna nopților albastre
De copacul vieții cel bătrân
Și descântă inimile noastre
De pustiul rece și păgân.
Poți să faci din vorbe-alese cheia
Ce descuie sufletu-mi pierdut,
Să eliberezi din el femeia
Prizonieră timpului trecut,
Doar ascultă ritmul melodiei
Care-mi bate-n piept de când te știu
Și candoarea dulce-a nebuniei
În care, iubită, vreau să-ți să fiu.
