Am să iau trenul
Numit Lume,
Cu destinație finală
Începutul.
Am să port
O floare albastră
De nu-mă-uita
În păr,
Ca să mă recunoști
Ușor.
Am să te caut
Din vagon în vagon
Și când am să te găsesc,
După vibrația
Coastei tale,
Am să te strâng
În brațe cu dor, ușor,
Până vei deveni
Un călător
Fericit,
Împlinit,
Pierdut într-un vagon
Dintr-un tren,
Ce se îndreaptă
Cu viteza luminii,
Către un nou început.
Nu contează
Când vom ajunge
La destinație,
Pentru că vom fi unul.
Nu ne vom mai aminti
Din ce coastă am provenit
Și de unde am venit.
Vom ajunge negreșit
La destinația
Cu mici și frumoase curcubeie
Unde eu am să fiu femeie
Pentru o clipă
Care va dura
O eternitate.
Gabriela Aronovici 3 iunie 2016, București, din volumul Iubire Cuantică, Editura Vremea
