Nevroze
ce oră este, ce zi, ce lună, ce an a dispărut dintr-o dată timpul s-au ciocnit secundele pe linia de tramvai a gândului iar turnurile de control înțepenite nu mai au coordonate pentru inima mea
Emilia Amariei
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Lacrimă de dor
În zăpada dalbă, lacrimă de spin pășesc făr’ de urmă... viață fără chin! Îmi ascund în tine, gândul rupt de mine, te privesc prin ochii singuraticului vânt, Noaptea mă-ngheață, visu-ți de sclipiri! viața ta a
Răul
răul năpădise cu tentacule mari trompele-i ascuțite căutau să bea sângele jertfei de seară...se urcase pe chivotul legământului măcina aripile de argint ale heruvimilor vroia să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mana cerească (furase
Sunt pământean şi nu mi-e frică!
Sunt pământean, trăiesc... respir... simt... văd... aud... zâmbesc.. tânjesc... învăţ... mă enervez... cânt... plâng... iubesc... greşesc... mă ridic... iau aminte... ajut.. sunt ajutat... îmi deschid ochii... îmi găsesc echilibrul (...) Sunt pământean şi înţeleg de
Ninge cu mălini
Decembrie feeric, o iarnă că-n povești, Gravori din lumi astrale au desenat în glastră Un mozaic din gheață, bijuterii cerești, Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră. Nechează cai sprințari și-n marea de ninsori Torc caiere
Crăciunul mă doare
Crăciunul mă doare și nu-i ca odată Mă ninge pe suflet cu stele și nori Cărări viscolite, nămeți prin ogradă, Și-un strop colind străbătându-mi prin pori. Aud clopoței , vin copiii cu „Steaua”, Tătuca și
Numai iarna
Numai iarna știe să îmbrățișeze în cristale albe, până când tot cerul coboară pe pământ, urmele tale zdrobesc omătul, inspir și nu miroase a iarnă.. Ți-ai uitat parfumul peste tot, vino să-l iei înapoi, vino
Casuta sufletului meu
Bine ai venit. Curaj! Intra te rog, nu sta acolo! Indrazneste o clipa! Aceasta este casuta mea. Nu e mare, dar eu consider ca e destul de primitoare. Multumesc ca ai indraznit. Te rog sa
e adevărat tot ce-am rostit numai în treacăt
Cute ale tristeții când răsare soarele peste lume iar roșul se face roșu din cântecul singuratic al privighetorii şi albastrul albastru se face iar lumina umple valea cu florile paradisului pe lujerele lor verzi şi
Friend request
Dragul meu 2016, Abia acum, când te pregătești de plecare, îmi declar disponibilitatea de a-ți fi prietenă. Recunosc, te-am amușinat, te-am testat, te-am gustat, te-am certat... Iertare! Ai fost generos cu mine: mi-ai oferit atâtea
Zare
Priveşte, mamă, cum ninge azi duios și zdravăn Și-n ochiul cel de sticl-al zării Adie-un simţământ fără de seamăn Ce poartă duhul blând; cel al iertării. Iar noi ne afundăm în slova rugăciunii, Am stinge-ndată
Suflet cuprins de flăcări
Ai venit ca un cântec șoptit Ca o simfonie gonită de vânt Ce abia adia Lunecând pe pântecul copt, rotunjit, Pe coapsele arse de dor, fremătând. M-ai învelt în petale de flori Și miroseam dulce-a
Unu cu unu
Buzele mi s-au topit când cu ale tale s-au unit privirea mi-a curs pe obraji seva dulce de pe piele s-a scurs pe mâinile mele vorbele-ți blânde m-au prins și-n brațele tale mi-am lăsat trupul
În toamna zilelor de mâine
Foșnesc iar frunze legănate, Culori pe ziduri se preling, De doruri, inimi invadate, Fragil, de-abia se mai ating. Pe umeri verdele de ieri Respiră resturi de verbină, Noi, pumni de jar la mal de seri,
Copii frumoşi
Copii cuminţi şi norocoşi Să fiţi doar buni şi tot frumoşi În fiecare zi, de veţi primi Căldură-n casă şi pâine pe masă Să mulţumiţi la cui îi pasă. Să staţi doar drept în faţa