Nu voi mai vinde clipe
Nu voi mai vinde clipe din podul palmei tale nu voi mai rupe file din dragostea pe care dansa în noapte gândul copilăriei noastre am căutat prin podul din serile albastre am răscolit o lume
Emilia Amariei
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Jocul cuvintelor
Jocul cuvintelor face incizii în trupul meu chirurgia discursului operează cu raxe X emite judecăţi şi principii pe care nu le accept şi te întreb pe tine, biată viaţă o, biata mea viaţă care organ
La poarta mea…
A bătut ușor la poarta mea În amurg de seară fericirea Îmi era pe-atunci inima grea Întâlnisem doar dezamăgirea. N-am deschis, nu înțeleg de ce Şi a dispărut ca o nălucă, Scriau de ea atâtea
Admirabil
Admirabil ca un vis, Firește, un vis de neatins, Admirabil ca un zmeu în zare, Împotriva vântului, un pârâu cu rouă și candoare. Admirabil și lejer ca al păcii porumbel, Straniu... într-un admirabil fel, Tainic,
Mamă…
Mamă, oare poți vedea de acolo, ghioceii cum cuprind livada ta deschizându-și boboceii, colţul ierbii răsărind pe sub argintii băltoace, viorele-mbobocind de vreo săptămână-ncoace, cum răsar lalelele din pâmântul încă rece, fără tine, florile nu
Vise la purtator
Ei, da... gandurile mele mai zboara uneori prin amintiri si fac ce fac si dau de tine. Copile, erai cavalerul cu vise la purtator, aparut intamplator, pe sub privirile-mi visatoare dintr-un final de mai... Algortimi
Mărțișor (Anti-Valentine)
E noapte încruntată și lună-i afară, Surâsul mi-e dulce și gura amară. Din streșini picură lacrimi de spre ușă În vatr-a rămas doar scrum și cenușă. Doar candela inimii ține cuminte Aroma iubirii necuprinsă-n cuvinte.
Precum ne-am făcut noi înșine…
"Să nu surîdă nimeni cetindu-le. Surîsul cel puțin trebuie să ne fie iertat! Căci una din însușirile cele mai fericite ale neamului omenesc și care formează un mijloc de apărare în contra multor greutăți ale
Flori de primăvară
De sub frunze şi zăpadă Au ieşit iar ca să vadă Lumea ce le înconjoară Florile de primăvară. Săbii scurte de brânduşe Străpung stratul gros de frunze, Ghioceii se strecoară Grabnic, înspre soare ─ afară.
Se așteaptă un fulger
de-atâtea furtuni copacii cocoșați par clopote palmele-n vânt desenează poteci șuieră vocile cerului la ușa podului casei se așteaptă un fulger să nască snopi aurii pe întinderea albastră fetițele pădurarului s-au rătăcit au făcut un
Numai tu
Numai tu... ți-ai imaginat Marea, O splendoare divină... Și-ai prefăcut Zarea, Într-o pepinieră de vină. Tu... mi-ai aruncat, astă-noapte, iubirea într-un hău? Și-ai privit Destinul făr’ de Dumnezeu? M-ai închis, în final, asemeneni unui lehău,
Alb, negru
A căzut zăpadă albă, Rece, pură, ca o salbă. Peste case, munţi, poteci Stai la geam şi o petreci. Ea se-aşează liniştită, Dacă vântul n-o agită, Şi o duce într-o dună, Chiar acolo-n drum s-o
Mi-am văzut gândul fugind…
Privesc orizontul, contemplu, ating cu gândul interminabilele spaţii ce se înfăţişează ochiului şi liniştea cea supraomenească şi pacea ce pare a veni din adâncuri, pace ce îmi aminteşte de eternitate. Pare o altă lume. În
Zvon
Chiar acum am auzit Zvonul ce s-a răspândit Cum că ar fi la zenit Anotimpul mult dorit. Că mi-e dor de primăvară, Nu e zvon, dar e hilară O dorinţă îndrăzneaţă Spusă-n iarnă, dimineaţă. Ducă-se
Privirea ta
În visu-ți tu mă înfierezi Ca pe un veritabil demon, Un demon pe care îl iubești și speri... hain, Că nu te vrea... în inima ta... Nu-s demonul căderii tale, Așa cum, adesea, pustiul privești...